ADEVARUL PUR

Intr-o lume in care nimic nu pare sa aiba sens, triumfa doar un singur lucru...ADEVARUL

9 iulie 2011

Legamantul lui Dumnezeu

Legamantul lui Dumnezeu, este invoiala Sa, prin care El isi exprima scopul Sau. Cand aceasta invoiala a scopului este facuta numai din partea lui Dumnezeu fara a lua in discutie vreo alta fiinta sau creatura este un legamant unilateral adica de o singura parte.
Legamantul din gradina Edenului a fost exprimat direct sarpelui care-l reprezenta pe Satan. Dar acesta nu era facut cu Satan, nici cu Adam sau cu Eva, care s-au alaturat lui Satan. Mai mult legamantul nu depindea de ceea ce ar fi facut acestia, fapte diavolesti si neascultare. De aceea legamantul a fost facut de o singura parte (unilateral). Implinirea lui depindea in intregime de Atotputernicul Dumnezeu. Acest fapt a asigurat implinirea lui intr-un mod perfect. Deci, oamenii tematori de Dumnezeu, pot avea in siguranta, credinta deplina in Dumnezeu, deoarece el va justifica Cuvantul si faptele Sale si le va sustine cu adevarat. Pentru ca prin aceasta El isi va justifica si Sfinti numele Sau. Si in prezicerea nimicirii nelegiuitului Lucifer care era si in daratul zidirii turnului Babel sau babilon.Dumnezeu care-si pastreaza cu credinciosie legamantul zice: Dumnezeul ostirilor a jurat si a zis: “Da, ce am hotarat se va intampla, ce am pus la cale se va implini”. (Isaia 14.24). Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare: cine i se va impotrivi? Mana lui este intinsa, cine o va abate? (Isaia 14.27). 
In jurul a 400 de ani de la potop, Dumnezeu a adus mai multa claritate intr-un alt legamant cu privire la samanta promisa. Sem era unul din cei opt supravietuitori ai potopului si Arpacsad al carui nume inseamna “Tara Caldeilor“era si el in viata. In legatura cu binecuvantarea lui Noe, asupra lui Sem “samanta“ urma sa fie pe linia urmasilor lui Sem, iar Dumnezeu lasa sa treaca aceasta linie prin Arpacsad. In Mesopotamia a fost zidita o cetate “Ur, din Caldea“ pe tarmul de sud-vest al raului Eufrat aproape de locul unde se varsa in Golful Persic. Cand Sem era de 450 de ani si fiul sau Arpacsad de 350 de ani in Ur, din Caldea se nascuse un copil. Tatal sau Terah il numise Avram.Terah a avut trei fii, cel mai mic era Avram, dar tinandu-se cont de insemnatatea si scopul lui Dumnezeu, el v-a fi numit primul printre frati. (Geneza 11.26,32;12.4). Avram crescu in Ur, din Caldea impreuna cu Sem, iar vietile lor s-au suprapus timp de 150 de ani. Se presupune ca Avram a invatat multe de la Sem referitor la potop si la samanta, la promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu zice: “Eu chem de la rasarit o pasare de prada, dintr-o tara departata un om ca sa implineasca planurile mele: da Eu am spus, si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui“. (Isaia 46.11).
Dumnezeul slavei S-a aratat Parintelui nostru Avram cand era in Mesopotamia, inainte ca sa se aseze in Haran”. Si i-a zis: “Iesi din tara ta, si din familia ta, si du-te in tara pe care ti-o voi arata“    (Faptele Apostolilor 7.2.3). “Prin credinta Avram cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat, fara sa stie unde se duce”. (Evrei 11.8). “Caci Avram v-a ajunge negresit un neam mare si puternic si in el vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului.” (Geneza 18.18). “Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea” (Geneza 22.18). “Iti voi inmulti samanta ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta ca rasplata”. (Geneza 26.4,5). “Numele lui v-a domni in vecie; cat soarele ii va tine numele. Cu el se vor binecuvanta unii pe altii si toate neamurile il vor numi fericit. (Psalmi 72.17). “Voi sunteti fii proorocilor, si ai legamantului pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostrii cand a zis lui Avraam: “Toate neamurile vor fi binecuvantate in samanta ta“. (Faptele Apostolilor 3.25). La Galateni 3.8 scrie: In Scriptura se prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri prin credinta, si ca va vesti mai dinainte lui Avraam, aceasta veste buna: “Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine“. “Prin credinta a venit, s-a asezat el in tara fagaduintei ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi ca si Isac si Iacov care erau impreuna mostenitori cu el, a aceleiasi fagaduinte. (Evrei 11.9).
Avram a aratat credinta deosebita lui Dumnezeu IHWH (IEHOVA) privind inainte inspre ziua “samantei” spre “ziua libertatii lor”. Dumnezeul slavei s-a aratat parintelui nostru Avraam cand era in Mesopotamia inainte ca sa se aseze in Haran, si i-a zis: “Iesi din tara ta, din familia ta, si du-te in tara pe care ti-o voi arata”. Dar, mai departe, Dumnezeu ii zise: “Iesi din tara ta, din rudenia ta,  si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare. Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile vor fi binecuvantate in tine. Dumnezeu dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, ca sa va binecuvanteze, intorcand pe fiecare de la faradelegile sale. (Faptele Apostolilor 3. 26).
Si pentru ca binecuvantarea sa vina si peste neamuri, in Hristos Isus, prin credinta, noi sa primim Duhul fagaduit. Dumnezeu stabileste ca samanta” femeii” Lui  trebuie sa vina prin acest om credincios. Acesta este un legamant unilateral, precizand pe mai departe linia prin care trebuia sa vina samanta; deci trebuia o garantie ca binecuvantarea vine la toate familiile pamantului, dar nu chiar obligatoriu, ci numai prin toti aceia care binecuvanteaza pe Avraam. Adica Avraam devine o icoana profetica, caci Dumnezeu este un Tata sublim atat semintei cat si a multimii acelora care primesc viata si libertate prin samanta. La 99 de ani Dumnezeu schimba numele lui Avram in Avraam, ceea ce inseamna tatal unei multimi. De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub lege, ci si pentru samanta aceea  care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor. (Romani  4.16 – 24).
Dupa cum este scris: “Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri”. El este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, care a crezut, care inviaza mortii si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.
Nadajduind impotriva orcarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: “Asa va fi samanta ta“. Prin urmare lui Avraam, Dumnezeu i-a promis in realitate ca El v-a face numele Iehova mare si ca in Iehova vor fi binecuvantate toate familiile pamantului, daca ele binecuvanteaza numele Iehova. Aceia care blesteama pe Iehova, vor fi blestemati, intocmai ca sarpele. Si fiindca nu a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, - avea aproape 100 de ani- nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu.Deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. De aceea credinta aceasta  “i-a fost socotita ca neprihanire”. Si este scris si pentru noi, carora deasemenea ne va fi socotita, noua  celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru.


Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

8 iulie 2011

Melhisedec binecuvanteaza pe Avram (continuare)


Melhisedec, imparatul Salemului, a adus paine si vin. El era preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt. Melhisedec, a binecuvantat pe Avraam si a zis: “Binecuvantat sa fie Avraam de Dumnezeul Cel prea Inalt, Ziditorul cerului si al pamantului. Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel prea Inalt, care a dat vrajmasii tai in mainile tale! Si Avraam i-a dat zeciuiala din toate. Acest eveniment prezicea ca “samanta” lui era binecuvantata si ca din ea va iesi un mare preot al lui Dumnezeu si de asemenea si un rege al dreptatii si al pacii si totodata El va justifica numele lui Dumnezeu (IHWH – Iehova) si-l va binecuvanta. De aceea si Dumnezeu fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii lui, a venit cu un juramant. Dumnezeu a jurat si nu-i va parea rau: "Tu esti preot in veac dupa felul lui Melsihedec.  (Psalm 110.4). Cat de mare a fost Melhisedec, daca pana si patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi!
Dupa insemnarea numelui sau, este intai, “Imparat al neprihanirii“ apoi si “Imparat al Salemului” adica “Imparat al pacii“ si este asemanat cu fiul lui Dumnezeu – ramane preot in veac.
Aceasta ne da sperata  pentru o dreptate si pace peste intreg pamantul.  Pentru ca prin doua lucruri care nu se pot schimba si in care nu este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte,  pe care o avem ca o ancora a sufletului; o speranta tare si neclintita care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inainte mergator, cand a fost facut Mare preot in veac dupa randuiala lui Melhisedec.

- Isac este fagaduit inca o data -
Domnul I s-a aratat la stejarii lui Mamre, pe cand Avraam sedea la usa cortului, in timpul zadufului zilei. Avraam a ridicat ochii si s-a uitat: si iata ca trei barbati stateau in picioare langa el. Cand i-a vazut a alergat inaintea lor, de la usa cortului si s-a plecat pana la pamant. Apoi a zis: “Doamne daca am capatat trecere in ochii Tai, nu trece rogu-Te pe langa robul Tau. Ingaduie sa se aduca putina apa, ca sa vi se spele picioarele; si odihniti-va sub copacul acesta.
Am sa ma duc sa iau o bucata de paine, ca sa prindeti la inima si dupa aceea va veti vedea de drum; caci prin aceasta treceti pe langa robul vostru. “fa cum ai zis”, i-au raspuns ei.
Avraam s-a dus repede in cort la Sara si a zis: "Ia repede trei masuri de faina alba, framantata, si fa turte”.  Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tanar si  bun, si l-a dat unei slugi sa-l gateasca in graba. Apoi a luat unt si lapte, impreuna cu vitelul pe care-l gatise si l-a pus inaintea lor. El insusi a stat langa ei, sub copac si le-a slujit pana ce au mancat. Atunci ei i-au zis: “Unde este nevasta-ta Sara?”  "Uite-o in cort “, a raspuns el.
Unul dintre ei au zis: „La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce negresit la tine; si iata ca Sara, nevasta-ta, va avea un fiu". Sara asculta la usa cortului, care era inapoia lui. Avraam si Sara erau batrani, inaintati in varsta; si Sarei nu-i mai venea randuiala femeilor. Sara a ras in sine, zicand: “Acum cand am imbatranit, sa mai am pofte?  Domnul meu barbatul deasemenea este batran”.
Domnul a zis lui Avraam: “pentru ce a ras Sara, zicand: “Cu adevarat  sa mai pot avea copil eu, care sunt batrana?“
Este oare ceva prea greu pentru Domnul?  La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce la tine, si Sara va avea un fiu“.
Sara a tagaduit si a zis: "N-am ras", caci i-a fost frica. Dar El a zis: "Ba da, ai ras“.

- Avraam mijloceste pentru Sodoma - 
Barbatii aceia s-au sculat sa plece si s-au uitat inspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei sa-i petreaca. Atunci Domnul a zis: “Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac?... Caci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic si in el vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului. Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit.
Si Domnul a zis: “Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu. De aceea ma voi pogora acum sa vad daca in adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit pana la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti“. Barbatii aceeia s-au departat si au plecat spre Sodoma. Dar Avraam statea tot in fata Domnului. Avraam s-a apropiat si a zis: “Vei nimici Tu oare si pe cel bun impreuna cu cel rau"? Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni: ii vei nimici oare pe ei si nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei?
Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceiasi soarta cu cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca pamantul nu v-a face oare dreptate“? Si Domnul a zis: “Daca voi gasi in Sodoma cincizeci de oameni buni in mijlocul cetatii, voi ierta tot locul acela din pricina lor”.
Avraam a luat din nou cuvantul si a zis: “Iata am indraznit sa vorbesc Domnului, eu care nu sunt decat praf si cenusa". Poate ca din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci vei nimici Tu oare toata cetatea"?
Si Domnul a zis: “N-o voi nimici, daca voi gasi in ea patruzeci si cinci de oameni buni“. Avraam i-a vorbit mai departe, si a zis: “Poate ca se vor gasi in ea, numai patru zeci de oameni buni.” Si Domnul a zis: “N-o voi nimici pentru cei patruzeci”. Avraam a zis: “ Sa nu te manii Doamne, daca voi mai vorbi. Poate se vor gasi in ea numai trei zeci de oameni buni.“ Si Domnul a zis: "N-o voi nimici, daca voi gasi in ea treizeci. Avraam a zis: „Iata am indrazneala sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi in ea douazeci de oameni buni.“ Si Domnul a zis: "N-o voi nimici pentru cei douazeci”. Avraam a zis: „Sa nu te manii Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi in ea numai zece oameni buni.“Si Domnul a zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni“.
Dupa ce a ispravit de vorbit Avraam s-a intors la locuinta lui.

- Cei doi ingeri la Sodoma -
Cei doi ingeri au ajuns la Sodoma seara; si Lot sedea la poarta Sodomei. Cand i-a vazut Lot, s-a sculat, le-a iesit inainte si s-a plecat pana la pamant. Apoi a zis: “Domnii mei, intrati, va rog, in casa robului vostru, ca sa ramaneti peste noapte in ea si spalati-va picioarele; maine va veti scula de dimineata, si va veti vedea de drum". Nu, au raspuns ei, ci vom petrece noaptea in ulita”.
Dar Lot a staruit de ei pana au venit si au intrat in casa lui. Le-a pregatit o cina, a pus sa coaca azimi si au mancat. Dar nu se culcasera inca si oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrani, au inconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colturile.
Au chemat pe Lot si i-au zis: "Unde sunt oamenii care au intrat la tine in noaptea aceasta? Scoate-i afara la noi, ca sa ne impreunam cu ei“. Lot a iesit afara la ei la usa, a incuiat usa dupa el, si a zis: “ Fratilor va rog, nu faceti o asemenea rautate! Iata ca am doua fete care nu stiu de barbat: am sa vi le aduc afara si le veti face ce va va placea. Numai nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele”.
Ei au strigat: “Pleaca”! Si au zis: “Omul acesta a venit sa locuiasca aici ca un strain si acum vrea sa faca pe judecatorul. Ei bine, o sa-ti facem mai rau decat lor“. Si impingand pe Lot cu sila, s-au apropiat sa sparga usa. Dar barbatii aceia au intins mana, au tras pe Lot inauntru la ei in casa, si au incuiat usa. Iar pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pana la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau sa gaseasca usa.

- Nimicirea Sodomei si a Gomorei -




Barbatii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice, si tot ce ai in cetate: scoate-i din locul acesta. Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca sa-i nimicim”. Lot a iesit si a vorbit cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui: “Sculati-va,  a zis el, iesiti din locul acesta; caci Domnul are sa nimiceasca cetatea.”  Dar ginerii lui credeau ca glumeste.
Cand s-a crapat de ziua, ingerii au staruit de Lot, zicand: Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete, care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii”. Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mana, pe el, pe nevasta-sa si pe cele doua fete ale lui, caci domnul vroia sa-l crute; l-au scos, si l-au lasat afara din cetate. Dupa ce i-au scos afara, unul din ei i-au zis:  “Scapa-ti viata; sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti in vreun loc din Campie: scapa la munte, ca sa nu pieri”. Lot le-a zis: O!  nu, Doamne! Iata ca am capatat trecere inaintea Ta, si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu-mi viata; dar nu pot sa fug la munte, inainte ca sa ma atinga prapadul si voi pieri. Iata cetatea aceasta este destul de aproape ca sa fug in ea si este mica. O! de as putea sa fug acolo,…este asa de mica…. si sa scap  cu viata”!
Si el i-a zis: “Iata ca-ti fac si hatarul acesta si nu voi nimici cetatea de care vorbesti. Grabeste-te de fugi in ea, caci nu pot face nimic pana nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetatii aceleia numele Toar (adica “mic”). Rasarea soarele pe pamant cand a intrat Lot in Toar. Atunci Domnul a facut sa ploua peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si foc de la Domnul din cer.  A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata Campia si pe toti locuitorii cetatilor si tot ce crestea pe pamant. Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi, si s-a prefacut intr-un stalp de sare. Lot s-a sculat a doua zi de dimineata si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului. Si-a indreptat privirile spre Sodoma si Gomora, si spre toata Campia; si iata ca a vazut ridicandu-se de pe pamant un fum, ca fumul unui cuptor.mCand a nimicit Dumnezeu cetatile Campiei, si-a adus aminte de Avraam; si a scapat pe Lot din mijlocul prapadului, prin care a surpat din temelie cetatile unde isi asezase Lot locuinta.                       

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata....