Dragostea

La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul impreuna cu fiul Sau (Isus).

El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si pentru El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. Totul a fost facut cu o dragoste fara margini, cu toata puterea divina, sfanta (Curata) si desavarsita. Natura divina vorbeste despre dragostea Lui Dumnezeu.

Stiinta a fost sustinuta tot timpul de Dumnezeu ca omul sa descopere creatia Lui.

Si sa-I intareasca ceea ce ii descoperise mai dinainte pentru ai spori credinta si a cunoaste adevarul.

Priviti la lucrurile minunate si frumoase din natura. Ganditi-va la armonia existentei lor, la nevoile si  fericirea omului si ale tuturor creaturilor! Cand le-a facut El le-a gandit dupa un plan al Lui. “Cand a intocmit Domnul cerurile, Eu eram de fata; cand a tras o zare pe fata adancului cand a pironit norii sus, si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului, cand a pus hotar marii, ca apele sa nu treaca peste porunca Lui, cand a pus temeliile pamantului, Eu eram mesterul Lui si-n toate zilele eram desfatarea Lui”. (Proverbe 8.27-30).

El a imbracat pamantul care era pustiu si gol cu verdeata si paduri, cu munti, dealuri si campii cu izvoare si cascade, cu animale si pasari, cu gaze si fluturi, toate scaldate in razele soarelui in culori vii si pastelate. Toate le-a facut intr-o perfecta armonie, utila una alteia si spre desfatarea si incantarea ochiului, dintr-o dragoste nemarginita. Dragostea se vede in toate.

Dumnezeu este numai dragoste, numai iubire, este scris pe fiecare boboc de floare, ce sta sa se deschida, pe fiecare fir de iarba ce rasare: daca maracinii au flori si spinii trandafiri, mai lipsea omul dupa chipul si asemanarea Sa. L-a facut cu toata dragostea i-a dat cuvantul ca sa aiba ratiune, asteptand sa intre intr-o relatie de credinta unul altuia sa mearga pana la desavarsirea lui, sa devina divin ca El, sa se bucure impreuna ca bucuria sa fie deplina. Dar numai Dumnezeu a ramas credincios omului pana in zilele noastre asteptand si iertand numai sa ne intoarcem la El. De aceea se spune despre dragoste ca: dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. (1 Corinteni 13.4).

“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor”.

Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar de as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dumnezeu a legat inimile noastre de El. El a cautat sa ni se descopere prin lucrurile din natura si prin cuvantul sau pe care-l cunoastem de la inceput, de cand ne-a nascut si ni l-a facut cunoscut. Ne-a facut cunoscut pe Fiul Lui care s-a facut garantul nostru prin jertfa vietii lui, luand asupra Lui slabiciunea trupului nostru si vinovatia noastra. Cat de iubiti suntem, amaratii de noi!

“Dar , Tatal Meu ma iubeste si mai mult, caci prin sacrificiul Meu, El poate fi drept si totodata sa indreptateasca si pe cel care crede in Hristos”. El a cunoscut dragostea suprema a lui Dumnezeu in inaltimea si adancimea ei cand spune: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca jertfa, pentru noi”. Domnului Hristos nu-I este rusine sa ne numeasca frati si ne indeamna: iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu, urmariti dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea si stapanirea de sine.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Omul

Omul este una din milioanele de creatii ale Lui Dumnezeu.

Omul a fost facut dupa ce universul si pamantul au fost terminate. Acesta este habitatul nostru.

Dulcea casa a noastra. “Dumnezeu se uitase la tot ce facuse si iata ca erau forte bune.”Geneza (Facerea) 1.3. Si mai departe a zis: “Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra”.

Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul Lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvantat si le-a zis: “Cresteti inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l”.

Dumnezeu a mai zis: “Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are cu el rod cu samanta; aceasta sa fie hrana voastra”. (Geneza 1.26-31).
La inceput, omul a fost inzestrat cu calitati deosebite, cu puteri si cu o logica bine echilibrata, cu un trup bine facut si bine inchegat. Cu atractie fata de femeia care i-a dat-o. Gandurile, scopurile si faptele lui erau curate avand la baza adevarul.
Omul era fericit, linistit si plin de pace, isi ducea viata fara de nevoi. Nu cunostea si nu-l umbrea negura raului. Niciodata nici o durere nu apasa pe inima lui.Viata lui se desfasura aici pe pamant intr-o gradina pusa de Dumnezeu, gradina Edenului. In aceasta gradina placuta si frumoasa care era tot timpul ca o zi calda de vara, cu caldura constanta, cu adierea blanda a vantului, cu cresterea permanenta a pomilor, plantelor, florilor, cu mireasma lor si coloritul lor care te imbiau intr-un mod placut si armonios la viata. In starea lui de nevinovatie, omul traia intr-o fericita relatie cu Dumnezeu, Creatorul lui, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii, priceperii si ale stiintei. In fiecare dimineata (in zorii zilei) Dumnezeu venea la om si statea de vorba cu el. Ii arata, il invata si-l indruma dorind ca omul sa ajunga desavarsit ca Dumnezeu. Dar dupa pacatuirea sa prin neascultare, puterile lui au slabit, iar egoismul si mandria au luat locul iubirii. Prin neascultare fata de Dumnezeu el a ajuns atat de slab, incat a fost imposibil sa poata face fata puterii raului. Prin aceasta omul a pierdut relatia cu Dumnezeu. El n-a mai venit dimineata la om sa mai stea de vorba cu el. O astefel de relatie care nu mai este curata, nu mai putea sa fie in armonie cu Dumnezeu. Asta a dorit si Diavolul ca el sa devina rob al lui pentru totdeauna, daca nu ar fi intervenit Dumnezeu pe parcursul vremii intr-un mod cu totul si cu totul special.
Si totodata Diavolul a dorit zadarnicirea planului divin, ca sa demonstreze cerurilor ca Dumnezeu ar fi umplut pamantul cu suferinta si durere aratand spre relele care se faceau si se fac. Dorind sa demonstreze ca Dumnezeu a gresit cand l-a facut pe om, datorita imperfectiunii lui. Asadar omul din momentul acela nu mai putea sa fie fericit in prezenta Lui Dumnezeu. Adevenit rau, egoist, gelos, usor de ispitit, (pus la incercare) invidios, betiv si a decazut pina acolo incat a ajuns si ucigas. Iata ca omul a ajuns sa cunoasca binele si raul.
Acesta este omul.  

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Idolatria - inchinarea la idoli

Este usor de explicat si exemplificat Idolatria.

Dar se pare ca este foarte anevoios de inteles pentru omul din zilele noastre.

Foarte greu de priceput cum un om poate sa se inchine si sa faca reverenta in fata unei bucati de lemn, hartie, vopsea, piatra, metal, fie el chiar si din aur. Si mai greu de inteles ca acesti idoli sunt chiar foarte urati. De la inceputul istoriei nimeni nu s-a  inchinat la un idol. Mai tarziu cand au aparut zeii, zeita Diana din templul din Efes, era o figura extrem de urata; grasa indesata

si cu multi sani si neagra pe deasupra. Un idol avea ca scop sa infatiseze zeul pe care-l reprezinta si de a fi vizibil. Omului ii trebuia ceva vizibil ca sa  dea crezare si sa-i usureze inchinarea.

Idolatria consta in a pune un asa mare pret pe ceva incat acest ceva il inlocuieste efectiv, intr-un anume sens pe Dumnezeu.

Dumnezeu a lasat prima porunca evreilor ca fundament pentru viata si credinta :

“Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.“ (Deuterenom 6.4).

„ Sa nu ai alti Dumnezei afara de Mine".

Sa nu-ti faci chip cioplit nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai jos decat pamantul.

Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti: Caci eu Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam al celor ce ma urasc. (Exod 20.3-5).

“ Fiindca nu ati vazut nici un chip de cate ori v-am vorbit din mijlocul focului la Horeb, vegheati cu luare la minte la sufletele voastre ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit sau vreo infatisare a vreunui idol. (Deuteronom 4. 15).

Dumnezeu cauta sa explice evreilor cat mai clar ca sa le deschida ochii mintii si sa vada.

“ Cu cine ma veti pune alaturi, ca sa ma asemanati ?

Cu cine ma veti asemana si ma veti potrivi ?

Ei varsa aurul din punga si cantaresc argintul in cumpana; tocmesc un argintar sa faca un dumnezeu din ele si se inchina si ingenuncheaza inaintea lui, are ochi dar nu vede, are gura dar nu vorbeste, tot ei il muta, il poarta il iau pe umeri il pun la locul lui si acolo ramane si nu se misca din locul lui. Apoi striga la el, dar nu raspunde, nici nu-l scapa de nevoie.

"Tineti minte aceste lucruri si fiti oameni! Veniti-va in fire, pacatosilor!     

Eu sunt Dumnezeu si nu este niciunul ca mine". (Isaia 46.5-9)

In Vechiul Testament sunt nenumarate texte in care gelozia Domnului il determina sa distruga pe necredinciosi din mijlocul poporului Sau.

In biblie nu este o acuza mai serioasa ca idolatria. Idolatria cerea cele mai stricte si severe pedepse. Idolatria este cea mai profunda expresie a necredintei in Dumnezeu si din aceasta cauza pedepsele erau capitale.

Tratand despre subiectul idolatriei ne confruntam cu o problema de definire, caci termenul poate fi inteles ca insemnand atat inchinare la imagini cat si inchinare la zei straini.

Cele doua variante raman valabile. Gandul nascocirii de idoli a fost inceputul aprinderii de desfrau, curvii, ospete si imoralitate sexuala, lacomie de bani si diverse vicii.

La Osea 2.5 scrie: “Mama lor a curvit; cea care l-a nascut s-a necinstit, caci a zis:

“ Voi alerga dupa ibovnicii mei, care imi dau painea si apa mea, lana si inul meu, untdelemnul si bauturile mele!“. Va alerga dupa ibovnicii ei dar nu-i va ajunge; ii va cauta dar nu-i va gasi.

Apoi va zice: “Hai sa ma intorc iarasi la barbatul meu cel dintai, caci eram mai fericita atunci decat acum! “N-a cunoscut ca Eu ii dadeam graul, mustul si untdelemnul si au inchinat slujbei lui Baal argintul si aurul cel mult pe care il dadeam. L-a parasit pe Dumnezeu care era sotul, pentru a cauta un sot printre zeitati. Asta se numeste curvie.

Tragedia idolatriei este indoita de pacatoasa. Prin ea oamenii adorau lucrul creat in loc sa-l adore pe Creatorul tuturor lucrurilor. Si in cadrul acestor inchinari la idoli oamenii foloseau ca si inchinare un act frumos in sine, dar felul in care era folosit, a devenit un mare pacat.

Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnrezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de EL. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca au cunoscut pe Dumnezeu, nici nu i-au multumit; ci sau dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au innebunit, si-au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.

De aceea Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin.

Fiindca nu au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintiilor lor blestemate, ca sa faca lucruri neangaduite.

Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neanduplecati, fara mila.

Si macar ca stiu hotararea Lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.

Inchinarea la idoli a distrus dintr-o lovitura adevarata inchinare, precum si acea puritate care constitue cea mai inalta inchinare dintre toate.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Credinta

Incredintat de existenta sau de adevarul unui lucru. A recunoaste dreptatea cuiva. Cred ca sunt adevarate dupa ce am studiat, am verificat, am adus dovezi si am supus-o judecatii logice. Multe dintre ele se auto dovedesc, cand le supui cercetarii. Ca sa credem ceva, de regula apelam la ce cunoastem, fie ca este vorba de semenul nostru, fie ca este vorba de lucruri, fenomene, stari, etc., le verificam si dupa aceea le socotim demne de incredere si ne bizuim pe acel ceva, nadajduim in el. Si avem credinta in el. A avea incredere in cineva, a fi devotat lui se numeste credinta. De obicei in lume se foloseste des cuvantul credinta, in existenta Lui Dumnezeu, fiind o convingere despre existenta Lui Dumnezeu.
Credinta mai poate fi perceputa si ca fundament al lucrurilor pe care le speram. Credinta este si o problema de relatie. Exemplu : si-au jurat credinta unul altuia; credincioasa barbatului.
“Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1).
Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin cuvantul Lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (Evrei 11.2).
Credinta este o relatie intre om si Dumnezeu. Religia este credinta in practicile de ordin ritual si in institutiile asociate cu aceasta, bazate pe teme fundamentale obligatorii pentru adeptii ei si impotriva careia nu se admit obiectii.
Prin credinta a adus Abel, Lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. (Evrei 11.3).
Pot afirma ca viata crestina este o problema de credinta.
Fara credinta, adica fara cercetare si cunostinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui Dumnezeu.
In Evanghelia dupa Ioan, la capitolul 1.1 scrie: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”. 
Cuvantul este puterea mintii care se manifesta prin vorbire. Credinta apare in urma ascultarii Cuvantului si prin intelegerea lui. Intelegerea lui nu se realizeaza fara cel care-l prezinta. Aici la Ioan descriera Cuvantului se refera la
Dumnezeu ca si Cuvant etern. Dumnezeu dupa ce l-a facut pe Adam i-a dat o
suflare de viata, a devenit un suflet viu, dupa care  i-a rostit cuvantul; cuvant ce s-a rupt din Cuvantul Lui; asa a intervenit ratiunea apoi Duhul Lui Dumnezeu a adeverit duhului din om si in felul acesta s-a realizat relatia de credinta dintre om si Dumnezeu. La Matei 4.4 este scris: “Omul nu se hraneste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”
La proverbe 8.22 scrie despre Cuvant: “Domnul m-a facut cel dintai dintre lucrarile Lui,
Inaintea celor mai vechi dintre lucrarile Lui”.
Eu am fost asezat din vesnicie, inainte de orice inceput, inainte de a fi pamantul.
Am fost nascut cand inca nu erau adancuri, nici izvoare incarcate cu ape
Am fost nascut inainte de intarirea muntilor, inainte  de a fi dealurile
Cand inca nu era nici pamantul nici campiile
Nici cea dintai farama din pulberea lumii
Cand a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fata
Cand a tras o zare pe fata adancului,
Cand a pironit norii sus
Si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului,
Cand a pus un hotar marii,
Si apele sa nu treca peste porunca lui,
Cand a pus temeliile pamantului.
Eu eram mesterul la lucru, langa El
Si-n toate zilele eram desfatarea Lui
Jucand nencetat inaintea Lui
Jucand pe rotocolul pamantului Sau
Si gasindu-mi placerea in fiii oamanilor.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Despre Biblie

Cea mai imperioasa trebuinta a tuturor oamenilor care doresc viata si libertatea, intr-o lume libera, este adevarul.

“Adevarul va va face liberi,” aceasta cunostinta, noi nu ne-o putem insusi  in mod corect, decat numai din cuvantul scris al lui Dumnezeu. Acel cuvant ii invata pe cautatorii de adevar si pe iubitorii de libertate sa cumpere adevarul: invatatura, intelepciunea, priceperea.

Tu trebuie sa cumperi adevarul cu pretul timpului tau si sa te straduiesti sa cercetezi cuvantul scris al Lui Dumnezeu.

Recomandarea mea este sa cititi Biblia. O educatie primita, cat de aleasa ar fi ea, trebuie intregita prin cunoasterea acestei povestiri. De nu, mai devreme sau mai tarziu, in viata, se va simti intr-un mod neplacut lipsa acelei intelepciuni, aflata in aceasta carte. Biblia a fost si este unica, prin faptul ca:  

- in decursul istoriei umane, in pofida luptelor crancene dintre religii si credinte si in pofida unor despoti care au stat in fruntea stramosilor nostrii, biblia nu s-a pierdut;

- tot pe acest drum lung al istoriei umane, tot ce a fost scris si prezis s-a implinit cu o precizie matematica, chiar daca se intinde pe secole intregi;

- invatatura pe care o descrie este valabila si azi cu o mare putere si aplicabilitate de zi cu zi;

- ea il descrie pe Dumnezeu si-l descopera pentru noi, cu o parte din intelepciunea Lui;

- prin cateva din exemplele date de mai sus tot ea ne garanteaza ca ceea ce s-a prezis pentru viitor se va intampla;

- biblia ramane de-a lungul veacurilor cea mai raspandita carte, cumparata, donata si citita de tot mai multi oameni;

- nu este un manual de istorie, desi este plin de evenimente istorice;

- nu este un manual stiintific, desi trateaza subiectele care sunt studiate de catre oamenii de stiinta;

- nu este o lucrare filozofica desi introduce intrebari de filozofie;

- nu este o capodopera literara desi detine scrieri deosebit de frumoase;

- ea este scrisa cu o mare atentie si ingrijire, incat sa o poata intelege  orice om care stie sa citeasca.

Nu sunt necesare studii de specialitate, cunoasterea limbilor ebraica si greaca, a istoriei si filozofiei antice pentru a putea extrage din ea invataturi valabile, care corespund intentiei divine.

“Toata scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3.16-17).

Biblia este o carte despre Dumnezeu si despre cum este El. In acelasi timp ea este o carte despre cum ar dori Dumnezeu, sa fim. Biblia nu ne invata despre anumite fapte pur si simplu, asa cum se intampla in manualele scolare. Ea reuseste sa implineasca, ceea ce nici o alta carte nu o poate face. Ea ne transmite propriile cuvinte ale lui Dumnezeu, prezentandu-le cititorului si ajutandu-l pe acesta sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Adica contribuie la intelegerea gandului pentru a vedea semnificatia si mesajul sau.

Biblia asa cum o avem astazi, este impartita in doua mari sectiuni: Vechiul Testament care a fost scris initial in limba ebraica cu exceptia catorva fragmente care au fost scrise  intr-o limba de aceiasi provenienta, aramaica. Si a doua sectiune, Noul Testament sau Evanghelia, tradus inseamna “ Vestea cea Buna". Cele mai vechi manuscrise sunt in limba greaca.

In Vechiul Testament, Dumnezeu ne dezvaluie diferite aspecte ale caracterului Lui si a felului Sau de a actiona cu indivizi sau cu natiuni. In aceste dezvaluiri sunt incluse: dreptatea Lui si judecatile Sale, intelepciunea si puterea Sa, indurarea si credinciosia Sa.

Cartile Vechiului Testament accentueaza legamintele si promisiunile facute, indiferent daca se refera la persoane sau natiuni.

Daca un individ isi doreste sa aiba o buna cultura generala nu-si poate permite sa omita studierea Bibliei.

In aceasta carte se regaseste planul lui Dumnezeu cu omenirea  si prin integrarea in el, oricine poate trai chiar aici, si acum, o viata mai buna, dobandind acel echilibru si acea pace interioara care-l vor duce cu siguranta la adevarata fericire si mantuire: salvarea de la moarte.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

A nu dormi...

S-a constatat ca oamenii nu numai ca dorm, dar le si place sa doarma...  << De ce va place atata sa dormiti si sa va poticniti cu cei ce se poticnesc ?>>  sau  << cel ce aude sa se trezeasca din somnul adanc ! >> (Apocalipsa lui Ioan) sau  << desteapta-te cel ce dormi si te scoala din  morti si te va lumina Hristos >> (Efeseni 5.14). Somnul este fratele geaman al mortii. ,,A nu dormi’’ nu inseamna o victorie asupra oboselii fizice, ci de a da putere spirituala. ,, A fi treaz’’ inseamna a fi prezent cu spiritul. Isus nu inceta sa le spuna discipolilor sai sa vegheze. (Matei 24.42).

Pentru a semnala moartea spirituala sunt utilizate imagini ca: ignoranta, amnezia, somnul, betia etc., descrise in Istoria Credintelor (vol. II pag.372) de Mircea Eliade. Cunoasterea ofera viata adevarata, rascumparare si nemurire. Invatatura crestina este o invatatura reala pentru orice vreme, pentru orice timp, pentru ca este adevarata,  extrasa din adevar. Crestinismul nu este nici secta, nici religie; el nu face parte din nici o organizatie. Crestinismul este o invatatura prin care ajungi desavarsit ca om. Omul are o putere foarte mare si neinchipuita pe care i-a lasat-o Creatorul si pe care poate s-o foloseasca cu toata forta in zona realului, adica in viata de zi cu zi. Dar trebuie sa indeplineasca cateva conditii ca sa se foloseasca de aceste puteri; numai dupa ce ajungi desavarsit, numai dupa ce cunosti si urmezi cu credinta aceasta invatatura o poti folosi.

Creatorul ne-a facut perfect conceputi si realizati si doreste desavarsirea noastra din punct de vedere educativ, spiritual, totul spre binele nostru, nu spre raul nostru. Asta este dovedit din invataturile pe care le gasim in Biblie, date de Isus.

Creatorul ne-a facut perfecti, realizati functional perfect dupa cum este scris : << Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune>> (Geneza 1.31).

Biblia raspunde la intrebarile ce privesc raportul dintre om si cosmos, dintre om si om, dintre individ si societate in tentativa de a coordona si ierarhiza valorile (adevar, bine, frumos, dreptate, libertate, dragoste, iubire, etc.) si de a conferi un sens existentei umane.

Cautarea adevarului nu il epuizeaza pe om. Omul traieste, munceste, simte, iubeste, spera, sufera, crede intr-o multitudine de valori, le ierarhizeaza si le promoveza, in actiune dand astfel un sens existentei sale, neraportandu-se, de cele mai multe ori din nestiinta la adevaratul reper. Invatura crestina cere ca indoielile sa fie supuse cercetarii, nesustragandu-se niciodata legitimarii rationale si verificarii practice. Textele biblice nu promit decat adevarul. Ele urmaresc sa elibereze pe om de iluzii, de desertaciuni si-l ajuta sa gandeasca, sa traiasca si sa actioneze numai in spiritul adevarului. Si propune criterii de discernamant valoric menite sa calauzeasca alegerea intre posibilitatile viitoare de actiune, trasand o cale spre ceea ce trebuie sa fie omul si lumea lui umana, propunand un ideal de realizat care-l ajuta pe om sa ajunga desavarsit. Actiunea umana trebuie sa se bazeze totdeauna numai pe cunoastere menita sa realizeze sinteza dintre real si ideal.

De aceea adevarurile la care ajungem pe calea cunoasterii din lecturile textelor biblice, lasa loc (marja) si pentru manifestarea adeziunii umane la credinta. Nu toti cred acest lucru, dar credinta apare in urma cunosterii adevarului. Adevarul nu include numai rezultatul, ci si calea care duce la el.

Omul nu are incredere in Dumnezeu pentru ca nu i se raspunde imediat si cu promptitudine sau intotdeauna la intrebarile si problemele pe care si le pune si cu care se confrunta. Nu are rabdare si are senzatia ca pierde momentul lui de actiune daca asteapta.

Dumnezeu acorda cea mai mare importanta principiilor etice si moralei practice. Este un Dumnezeu iubitor de oameni, bland, milostiv, drept si sfant. El insusi ne-a trims aceasta invatatura pentru ca sa fim liberi, drepti, sfinti pentru ca si El este sfant.

Sa avem aceeasi dragoste fata de El si unii fata de altii, dragostea adevarata nu sentimentala, ci aceea bazata numai pe Fapta si Adevar. Daca faptele mele fata de tine sunt bune si nu te mint niciodata inseamna ca te iubesc cu adevarat. Rog cu respect ca si cei care nu cred sa-mi acorde rabdare si sa citeasca pana la capat si eu incerc din rasputeri sa prezint cat mai coerent si mai aproape de adevar. M-am apucat sa scriu, tocmai pentru ca “am gustat” si am aflat ca Domnul este bun si prin cuvantul Sau am descoperit ca celor ce se tem de El, le face cunoscuta  intelepciunea Lui si Legamantul Sau…

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Dincolo de noi...

Invatatura este prin definitie inregistrarea unor cunostinte necunoscute.

Regret ca nu am inteles sensul lucrurilor ce mi se spuneau sau mi se intamplau de timpuriu. Am realizat cand am ajuns la varsta maturitatii ca de fapt puteam trai mult mai bine, adica puteam trai cu adevarat asa cum se spune: “ a trai intr-adevar “. Credinta nascuta din invataturile biblice este una din formele constiintei sociale precum stiinta, morala, arta, etc. Ea reprezinta o forma de cunoastere cu o mare putere de interventie asupra realului.

Toata lumea, de la o anumita varsta a incercat sa-si analizeze viata si si-a segmentat spre cercetare toate partile ei de constitutie ca sa le explice pe fiecare in parte si sa le administreze si sa le organizeze ca sa o duca mai bine. Dar dupa aceasta nu au mai putut sa repuna fiecare segment la locul lui incat sa devina un tot unitar si profund armonios. Toti am disecat viata si apoi am lasat-o asa bucati. Am rupt de la floare petala cu petala si i-am distrus frumusetea. Corpul uman este creat perfect si rezistent chiar daca prima impresie care iti este lasata este fragilitatea lui fata de mediul inconjurator.

Nu se poate sa judeci si sa influentezi numai o bucata, viata este un tot unitar. Corpul poate sa reziste si sa invinga nu numai bolile, ci si atitudinile mintale si spirituale nocive. Sau este posibil sa nu le invinga si atunci ele sapa personalitatea omului, facandu-l nefericit. Ne confruntam cu asemenea atitudini mintale si spirituale insa o parte dintre noi nu se pot impaca cu ei si transmit starile lor interioare si mediului inconjurator, afectandu-i si pe ceilalti. Toate acestea din cauza lipsei de invatatura, de cunostinta care poate conduce la degenerari cum ar fi: individualism, egocentrism, lacomie si ura. Aceasta este o frauda la adresa colectivitatii si a societatii noastre. Oamenii devin inumani, mintile se altereaza, spiritul isi pierde puterea, iar ei pot fi inselati printr-o filosofie si amagire desarta urmand datina lor. In felul acesta devin ignoranti, ajung iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, lacomi si neascultatori de parinti, fara evlavie, obraznici si inganfati, fara dragoste fireasca, neinduplecati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de bine. Nu mai exista solidaritate, intelegere si cooperare. Asfel societatea poate ajunge la infirmitate, iar individul la falimentul spiritual.

Exista pareri conform carora adevarul este relativ. Aceasta provine din faptul ca desi exista un punct de referinta, si el este la indemana tuturor, interesul de a-l gasi este limitat, neexistand colaborare. Acesta este Cel ce te-a facut: DUMNEZEU - aceasta putere divina care este numai dragoste pentru tine. Neexistand adevarata colaborare in adevar, spiritul se poate stinge. Prin urmare trebuie refacute mintile, scoase afara si aruncate la cos toate filosofiile amagitoare si intrat direct in miezul adevarului. Spiritul (duhul omului) trebuie sa prinda putere, sa-si croiasca iarasi drum spre lumina, spre viata si adevar.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Un ghid spre adevar

Pentru mine a fost o mare bucurie si totodata o neasteptata  surpriza cand, fata mea, in urma unei discutii, mi-a propus sa scriu pe net. Dicutia era legata de adevar si de faptul ca putini sunt cei care il cunosc, iar cei care l-au aflat nu sunt dispusi sa-si sacrifice zilnic, cateva ore din timpul lor, si sa-si impartaseasca cunostintele. De aceea m-am gandit, sa iau in calcul ce mi-a sugerat si sa spun tuturor adevarul vietii acesteia, descoperit de mine. Adevar ce pune in lumina felul in care ar trebui sa traim.

Traim in fiecare zi intr-o mare minciuna. Nici frumusetea, nici banul nu-l fac pe om fericit ci numai intelepciunea si cumpatarea.

Mi-am propus asadar, doar sa explic si sa indrum catre textele biblice care exprima intelepciunea lui Dumnezeu asupra lumii acesteia.

Scrierea o adresez cititorilor pentru cunoasterea si aprofundarea acestor invataturi. Ea va fi un raspuns la aceste probleme hotaratoare ale vietii la care foarte putini au putut sa-si raspunda. Ce este lumea?; A fost ea creata sau este eterna?; Cine sunt eu?; Ce rol am eu in aceasta lume?; Cum putem da un temei idealurilor pe care ni le faurim in viata?

Aceste probleme au aparut datorita necesitatii de a deslusi locul si rostul omului in univers. Pentru a da un raspuns ne trebuie un sistem coerent de cunostinte, un sistem de referinta care implica o anumita intelegere a conditiei umane. Acest sistem il gasim in istoria poporului evreu, adica in Vechiul Testament si in Epistolele Apostolilor din Noul Testament. Aceasta scriere directa cred ca va fi folositoare, pornind de la cel ce tocmai a invatat sa citeasca pana la cel cu barba alba.

“Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea“ (proverbe 22.6).

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...