Pregatirea pentru primirea Legii

Si Domnul a zis lui Moise:” Du-te la popor, sfinteste-I azi si maine si pune-l sa-si spele hainele.

Sa fie gata pentru a treia zi. Domnul se va pogora, in fata intregului popor, pe muntele Sinai.

Sa hotaresti poporului anumite margini de jur imprejur si sa spui:” Sa nu cumva sa va suiti pe munte sau sa va atingeti de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. Nici o mana sa nu se atinga de el; ci pe oricine se va atinge, sa-l omoare cu pietre sau sa-l strapunga cu sageti: dobitoc sau om, nu va trai.”

Cand va suna trambita, ei vor inainta spre munte.”

Moise s-a pogorat de pe munte la popor; a sfintit poporul si ei si-au spalat hainele.

Si a zis poporului:” Fiti gata in trei zile; sa nu va apropiati de vreo femeie.”

A treia zi de dimineata au fost tunete, fulgere si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima.

Moise a scos poporul din tabara  spre intampinarea lui Dumnezeu si s-au asezat la poalele muntelui.

Muntele Sinai era tot numai fum pentru ca Domnul Se pogorase pe el in mijlocul focului.

Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura cu putere.

Trambita rasuna tot mai puternic.

Moise vorbea si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare.

Domnul s-a pogorat pe muntele Sinai si anume pe varful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe varful muntelui.

Si Moise s-a suit sus.

Domnul a zis lui Moise:” Pogoara-te si porunceste poporului cu tot dinadinsul sa nu dea buzna spre Domnul , ca sa se uite, pentru ca nu cumva sa piara un mare numar dintre ei.

Preotii care se apropie de Domnul, sa se sfinteasca si ei, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul cu moartea. “

Moise a zis Domnului:” Poporul nu va putea sa se suie pe muntele Sinai, caci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicand:

“Hotaraste anumite margini in jurul muntelui, si sfinteste-l.”

Domnul i-a zis:”Du-te,  pogoara-te si suie-te iarasi cu Aaron; dar preotii si poporul sa nu dea buzna sa se suie la Domnul, ca nu cumva sa-i loveasca cu moartea.”

Moise s-a pogorat la popor si i-a spus aceste lucruri.

Cele zece porunci

Atunci Domnul a rostit toate aceste cuvinte si a zis:

“Eu sunt Yahweh, Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului din casa robiei.

Sa nu ai alti dumnezei  afara de Mine.

Sa nu-ti faci chip cioplit , nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri sau jos pe pamant sau in apele mai jos decat pamantul.

Sa nu te inchini inaintea lor si a nu le slujesti; caci Eu Domnul, Dumnezeul tau sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc si ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.

Adu-ti aminte de ziua de odihna ca s-o sfintesti.

Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau.

Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.

Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul Tau.

Sa nu ucizi.

Sa nu preacurvesti.

Sa nu furi.

Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

Sa nu poftesti casa aproapelui tau;

Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.

Spaima poporului; legea altarului

Tot poporul auzea tunetele si sunetul trambitei si vedea flacarile muntelui, care fumega. La privelistea aceasta, poporul tremura si statea in departare.

Ei au zis lui Moise:” Vorbeste-ne tu insuti si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumezeu, ca sa nu murim.”

Moise a zis poporului:” Nu va inspaimantati; caci Dumnezeu a venit tocmai ca sa va puna la incercare si ca sa aveti frica Lui inaintea ochilor vostri, pentru ca sa nu pacatuiti.”

Poporul statea in departare; iar Moise s-a apropiat de norul in care era Dumnezeu.

Domnul a zis lui Moise:”Asa sa vorbesti copiilor lui Israel:”Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri.”

Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-I puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei.

Sa-mi ridici un altar de pamant, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii.

In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine  si te voi binecuvanta.

Daca imi vei ridica un altar de piatra, sa nu-l zidesti din pietre cioplite; caci cum iti vei pune dalta in piatra, o vei pangari. Sa nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca sa nu ti se descopere goliciunea inaintea lui.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Infrangerea lui Amalec

Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim.

Atunci Moise a  zis lui Iosua:” Alege niste barbati si iesi de lupta impotriva lui Amalec. Iar eu voi sta maine pe varful dealului cu toiagul lui Dumnezeu in mana.

Iosua a facut cei spusese Moise si a iesit sa lupte impotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron si Hur s-au suit pe varful dealului.

Cand isi ridica Moise mana, era mai tare Israel; si cand isi lasa mana in jos, era mai tare Amalec.

Mainile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus-o sub el si el a sezut pe ea. Aaron si Hur ii sprijineau mainile, unul deoparte, iar altul de alta; si mainile lui au ramas intinse pana la asfintitul soarelui.

Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui, cu taisul sabiei.

Domnul a zis lui Moise: scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte si spunei lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.

Moise a zidit un altar si i-a pus numele “ Domnul steagul meu” (evreieste: Yahweh-nisi).

El a zis: “Pentru ca si-a ridicat mana impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec, din neam in neam!”

Ietro la Moise

Ietro preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce facuse Dumnezeu pentru Moise si poporul Sau Israel; a aflat ca Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Ietro socrul lui Moise a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisa acasa. A luat pe cei doi fii ai Seforei: Unul se numea Ghersom(strain), caci Moise zisese:” Locuiesc ca strain intr-o tara straina,” iar celalalt se numea Eliezer(ajutorul lui Dumnezeu), caci zisese:’ Dumnezeul tatalui meu mi-a ajutat si m-a scapat de sabia lui Faraon.”

Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fii si nevasta lui Moise in pustie unde tabara el, la muntele lui Dumnezeu.

A trimis vorba lui Moise sa-i spuna: “Eu socrul tau Ietro vin la tine cu nevasta-ta si cu cei doi fii ai tai.”

Moise a iesit inaintea socrului sau, s-a aruncat cu fata la pamant si l-a sarutat. S-au intrebat unul pe altul de sanatate si au intrat in cortul lui Moise.

Moise a istorisit socrului sau tot ce facuse Domnul impotriva lui Faraon si impotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferintele care venisera peste ei pe drum si cum ii izbavise Domnul din ele.

Ietro sa bucurat pentru binele, pe care-l facuse Domnul pentru Israel si pentru ca-l izbavise din mana Egiptenilor.

Si Ietro a zis:” Binecuvantat sa fie Domnul, care va izbavit din mana Egiptenilor si din mana lui Faraon, el care a izbavit poporul din mana Egiptenilor!

Cunosc acum ca Yahweh este mai mare decat toti Dumnezeii; caci in lucrul in care s-au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.”

Ietro socrul lui Moise a adus lui dumnezeu o ardere de tot si o jertfa de mancare. Aaron si toti batranii lui Israel au venit si au luat parte la masa cu socrul lui Moise inaintea lui Dumnezeu.

Judecatorii 

A doua zi Moise s-a asezat sa judece poporul; si poporul a stat inaintea lui de dimineata pana seara.

Socrul lui Moise a vazut tot ce facea el pentru popor si a zis:

“Ce faci tu acolo cu poporul acela?  De ce stai singur si tot poporul sta inaintea ta, de dimineata pana seara?”

Moise a raspuns socrului sau:”Poporul vine la mine ca sa ceara sfat lui Dumnezeu.

Cand au vreo treaba vin la mine; eu judec intre ei si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui.”

Socrul lui Moise i-a zis:” Ce faci tu nu este bine.

Te istovesti singur si vei istovi si poporul acesta, care este cu tine; caci lucrul este mai pe sus de puterile tale si nu-l vei putea face singur.

Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat si Dumnezeu va fi cu tine! Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu si du pricinile inaintea lui Dumnezeu.

Invata-i poruncile si legile; si arata-le calea pe care trebuie sa o urmeze si ce trebuie sa faca.”

Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrasmasi ai lacomiei;pune-i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece.

Ei sa judece poporul tot timpul, sa aduca inaintea ta toate pricinile inseminate, iar pricinile cele mai mici, sa le judece ei insisi. In felul acesta iti vei usura sarcina, caci o vor purta si ei impreuna cu tine.

Daca vei face lucrul acesta si daca Dumnezeu iti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor si tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.”

Moise a ascultat sfatul socrului sau si a facut tot ce spusese el. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul si i-a pus capetenii ale poporului, capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece.

Ei judecau poporul in tot timpul; aduceau inaintea lui Moise

pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei insisi.

 Pustia si muntele Sinai

In luna a treia dupa iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns in ziua aceia in pustia Sinai.

Acum de veti asculta glasul Meu si daca veti pazi legamantul Meu veti fi ai mei dintre toate popoarele, caci tot pamantul este al Meu;Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant.

Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor luiIsrael.”

Moise a venit de a chemat pe batranii poporului si le-a pus inainte toate cuvintele acestea, cum ii poruncise Domnul.

Tot poporul a raspuns:”Vom face tot ce a zis Domnul!”

Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

Si Domnul a zis lui Moise:” Iata voi veni la tine intr-un nor gros, pentru ca sa auda poporul cand iti voi vorbi sis a aiba totdeauna incredere in tine.”Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Refidim – Stanca din Horeb

Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sim, dupa calatoriile zilnice, pe care poruncise Domnul sa le faca; si au tabarat la Refidim. Acolo poporul nu a gasit apa de baut.

Atunci poporul a cautat cearta cu Moise.Ei au zis: “ Da-ne apa sa bem!” Moise le-a raspuns: “ Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?”

Poporul statea acolo, chinuit de sete si cartea impotriva lui Moise.

El zicea:” Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?”

Moise a strigat catre Domnul si a zis:” ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin si au sa ma ucida cu pietre.”

Domnul a zis lui Moise:” Treci inaintea poporului si ia cu tine vreo cativa batrani din Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul si porneste!”

Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca si va tasni apa din ea si poporul va bea.”

Moise a facut asa, in fata batranilor lui Israel.

El a numit locul acela”Masa si Meriba” (ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera si ispitisera pe Domnul, zicand:

“Este oare Domnul in mijlocul nostru sau nu este?”

Cand poporul lui Dumnezu se afla in siguranta de cealalta parte a marii, sub conducerea lui Moise, canta cantarea de biruinta:”Voi canta lui Yahweh caci si-a aratat slava: A napustit in mare pe cal si pe calaret. Yahweh este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda. El m-a scapat. El este Dumnezeul meu. Pe El il voi lauda.El este Dumnezeul Tatalui meu. Pe El il voi preamari."

Dumnezeu de la inceput cunoaste sfarsitul unui om; iar cand Dumnezeu ii da un nume omului, acesta va implini scopul dintr-un plan al Lui. Exp. Numele dat lui Iacov, cand i-a spus ca il va chema Israel si l-a binecuvantat si i-a zis:” Creste, inmulteste-te; un neam mare si o multime de neamuri se vor naste din tine si chiar imparati vor iesi din coapsele tale”

Geneza 35.10,11

Urmasii lui Israel trebuie sa fie o natiune libera, care sa nu faca parte din aceasta lume, cu politica ei, cu religia ei, cu comertul ei; ea trebuie sa asculte si sa faca numai legile lui Yahweh, Dumnezeul lui Israel.

Natiunea trebuia sa fie un popor condus de Dumnezeu, guvernat prin poruncile si legile Sale in imparatia Lui cu si prin Samanta Sa. In felul acesta se implineste fagaduinta de legamant facuta lui Iacov.

Dar Satan, Diavolul nu doreste sa se implineasca legamantul divin totodata vrand sa dovedeasca ca Dumnezeu nu este capabil sa-si indeplineasca Cuvantul Sau. Prin influenta asupra poporului, ii determina pe acestia sa carteasca si sa ispiteasca pe Dumnezeu cerandu-I in pustie sa manance carne si ca era mai bine la oalele lor in Egipt.

Moise a fost un mijlocitor intre Dumnezeu si poporul Israel.

In timpul trecerii sale prin pustiu poporul Israel a inceput sa invete ce inseamna credinta in Dumnezeu. Fiind liberi era necesar a  procura hrana intr-un mod miraculos intrucat ei se aflau in pustiul Arabiei. Aceasta hrana prin grija Domnului se gasea in fiecare dimineata timp de sase zile, iar in ziua a saptea care era Sabatul nu mai era; pentru ca poporul sa se odihneasca in ziua a saptea.  Exod 16.26,30.

Aceasta hrana se numea “ Mana”.

Era pentru prima data cand Dumnezeu porunci poporului sa pazeasca o zi de odihna, Sabatul.

Aceasta arata ca de aici incolo ei sunt sub legamantul legii lui Yahweh. In decursul celor 40 de ani cat a durat mersul prin pustiu dupa ce au parasit Egiptul ei au mancat in fiecare zi mana cereasca .

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Cartirile in Sin – Prepelitele si mana

                   Sabatul

Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustia Sin, care este intre Elim; si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului.

Si toata adunarea copiilor lui Israel a cartit in pustia aceea impotriva lui Moise si Aaron.

Copiii lui Israel le-au zis; “Cum de n-am murit de mana Domnului in tara Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu carne, cand mancam paine de ne saturam?

Caci ne-ati adus in pustia aceasta ca sa moara de foame toata multimea aceasta.
Domnul a zis  lui Moise: “ Iata ca voi face sa va ploaie paine din ceruri. Poporul va iesi afara si va strange cat ii trebuie pentru fiecare zi, ca sa-l pun la incercare si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea.

In ziua a sasea cand vor pregati ce au adus acasa, vor avea de doua ori mai mult decat vor strange in fiecare zi.

Moise si Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: “ Asta seara veti intelege ca Yahweh este Acela, care v-a scos din tara Egiptului

Si maine dimineata veti vedea slava Domnului ; pentru ca v-a auzit cartirile impotriva Domnului; caci ce suntem noi, ca sa cartiti impotriva noastra?”

Moise a zis:” Domnul va va da asta seara carne de mancat si maine dimineata va va da paine sa va saturati, pentru ca a auzit Domnul cartirile, pe care le-ati rostit impotriva Lui; caci ce suntem noi? Cartirile voastre nu se indreapta impotriva noastra, ci impotriva Domnului.Moise i-a zis lui Aaron:” Spune intregii adunari a copiilor lui Israel:” Apropiati-va inaintea Domnului; caci v-a auzit cartirile.”
Si pe cand vorbea Aaron intregii adunari a lui Israel, s-au uitat inspre pustie si iata ca slava Domnului s-a aratat in nor.
Domnul vorbind lui Moise, a zis: “Am auzit cartirile copiilor lui Israel. Spune-le: “ Intre cele doua seri aveti sa mancati carne si dimineata va veti satura de paine;  veti sti ca Eu sunt

Yahweh Dumnezeul vostru.

Seara au venit niste prepelite si au acoperit tabara;  si dimineata s-a asezat un strat gros de roua in jurul taberii.

Cand s-a luat roua aceasta, pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de ghiata alba pe pamant.

Copiii lui Israel s-au uitat la ea si au zis unul catre altul: “Ce este aceasta? Caci nu stiau ce este.Moise le-a zis: “ Este painea , pe care v-o da Domnul ca hrana.

Iata ce a poruncit Domnul: “ Fiecare din voi sa stranga cat ii trebuie pentru hrana si anume un omer de cap , dupa numarul sufletelor voastre; fiecare sa ia din ea pentru cei din cortul lui.”

Israeliti au facut asa; si au strans unii mai mult, altii mai putin.

In urma o masurau cu omerul si cine stransese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine stransese mai putin, nu ducea lipsa de loc.Fiecare strangea tocmai cat ii trebuia pentru hrana.

Moise le-a zis: “Nimeni sa nu lase ceva din ea pana a doua zi dimineata.”

N-au ascultat de Moise si s-au gasit unii, care au lasat ceva din ea pana dimineata; dar a facut viermi si s-a imputit. Moise s-a maniat pe oamenii aceia.

Astfel in toate diminetile, fiecare strangea cat ii trebuia pentru hrana; si cand venea caldura soarelui, se topea.

In ziua a sasea, au strans hrana indoit si anume doi omeri de fiecare.

Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta.

Si Moise le-a zis: “ Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pana a doua zi de dimineata tot ce va ramanea !”

Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit si n-a facut viermi.

Moise a zis: “ Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp.

Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.”

In  ziua a saptea unii din popor, au iesit sa stranga mana si n-au gasit.

Atunci Domnul a zis lui Moise: “ Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele?

Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceea va da in ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui si in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste.”Si poporul s-a odihnit in ziua a saptea.

Casa lui Israel a numit hrana aceasta“mana”.Ea semana cu  bobul de coriandru;era alba si avea un gust de turta cu miere.

Moise a zis: “Iata ce a poruncit Domnul: “ Sa se pastreze un omer plin cu mana pentru urmasii vostri, ca sa vada si ei painea, dupa ce v-am scos din tara Egiptului.”

Si Moise a zis lui Aaron: “ Ia un vas pune in el un omer plin cu mana si aseaza-l inaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostrii.”

Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus inaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat.

Copiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana la sosirea lor intr-o tara locuita; au mancat mana pana la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului.

1.    Mana – numita asa pentru ca Israeliti cand au vazut-o intaia data, au strigat; “ Man hu = Ce este aceasta?

2.   Omerul – 1.4/5 cab – 2.2 l - este a zecea parte dintr-o efa .

3.   Efa – 3 sea – 22 l

         

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Cantarea de lauda

Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis: “ Voi canta Domnului, caci si-a aratat slava:

A napustit in mare pe cal si pe calaret.

Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda:

El m-a scapat

El este dumnezeul meu: pe El il voi lauda;

El este Dumnezeul tatalui meu;

Pe El il voi preamari.

Domnul este un razboinic viteaz:

Numele lui este (IHWH) - Iahveh.

El a aruncat in mare carele lui Faraon si oastea lui;

Luptatorii lui alesi au fost inghititi in marea Rosie.

I-au acoperit valurile,

Si s-au pogorat in fundul apelor, ca o piatra.

Dreapta Ta, Doamne, si-a facut vestita taria;

Mana Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrasmasi.

Prin marimea maretiei Tale,

Tu trantesti la pamant pe vrasmasii tai;

Iti deslantuiesti mania,

Si ea-ai mistuie ca pe o trestie.

La suflarea narilor tale, s-au ingramadit apele,

S-au ridicat talazurile ca un zid

Si s-au inchegat valurile in mijlocul marii.

Vrajmasul zicea: “ Il voi urmari, ii voi ajunge,

Voi imparti prada de razboi;

Imi voi razbuna pe ei,

Voi scoate sabia, si-i voi nimici cu mana mea!”

Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:

Si marea i-a acoperit;

Ca plumbul s-a afundat

In adancimea apelor.

Cine este ca Tine intre dumnezei, doamne?

Cine este ca Tine minunat in sfintenie,

Bogat in fapte de lauda,

Si facator de minuni?

Tu Ti-ai intins mana dreapta:

Si i-a inghitit pamantul.

Prin indurarea Ta, Tu ai calauzit,

Si ai izbavit pe poporul acesta;

Iar prin puterea Ta,  il indrepti

Spre locasul sfinteniei Tale.

Popoarele vor afla lucrul acesta si se vor cutremura:

Apuca groaza pe Filisteni,

Se inspaimanta capeteniile Edomului,

Si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab;

Toti locuitorii Canaanului lesina de la inima.

Ii va apuca teama si spaima;

Iar vazand maretia bratului Tau,

Vor sta muti ca o piatra,

Pana va trece poporul Tau, Doamne!

Pana va trece

Poporul, pe care ti l-ai rascumparat.

Tu ii vei aduce si-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale,

In locul pe care ti l-ai pregatit ca locas, Doamne,

La Templu pe care mainile Tale l-au intemeiat, Doamne!

Si Domnul va imparati in veac si in veci de veci.

Caci caii lui Faraon, carale si calaretii lui, au intrat in mare,

Si Domnul a adus peste ei apele marii;

Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat in mijlocul marii.”

Maria proorocita, sora lui Aaron, a luat in mana o timpana

si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucand.

Maria raspundea copiilor lui Israel:

“Cantati Domnului caci si-a aratat slava:

A napustit in mare pe cal si pe calaret.”

Apele de la Mara

Moise a pornit pe Israel de la Marea Rosie.Au apucat inspre pustia Sur; si dupa trei zile de mers in pustie, n-au gasit apa.

Au ajuns la Mara; dar n-au putut sa bea apa din Mara, pentru ca era amara. De aceea locul acela a fost numit Mara(amaraciune).

Poporul a cartit impotriva lui Moise, zicand: “ Ce avem sa bem?”

Moise a strigat catre Domnul; si i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut dulce.

Acolo a dat poporului legi si porunci si acolo i-a pus la incercare.

El a zis: “ Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul care te vindeca.

Au ajuns la Elim, unde erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici. Si au tabarat acolo langa apa.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...