Pastele si intaii nascuti

Domnul a vorbit lui Moise si a zis: “ Pune-mi deoparte ca sfant pe orice intai nascut, pe orice intai nascut dintre copii lui Israel, atat dintre oameni cat si dintre dobitoace: este al Meu.”
Moise a zis poporului: “ Aduceti-va aminte de ziua aceea, cand ati iesit din Egipt, din casa robiei; caci cu mana puternica v’a scos Domnul de acolo. Sa nu mancati paine dospita.
Astazi iesiti in luna spicelor (sau NISAN - Abib).
( Pe 14 – Pastele)
(15 - 21 - Sarbatoarea Turtelor Nedospite)
(16 - Oferirea primelor roade)
Cand te va duce Domnul in tara Cananitior, Hetitilor, Amoritilor, Hevitilor si Iebusitilor, pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da, tara unde curge lapte si miere, sa tii urmatoarea slujba in luna aceasta.
Timp de 7 zile, sa mananci azimi; si in ziua a saptea, sa fie o sarbatoare in cinstea Domnului.
In timpul celor sapte zile, sa mananci azimi; sa nu se vada la tine nimic dospit, nici aluat, pe toata intinderea tarii tale.
Sa spui atunci fiului tau: “Aceasta este spre pomenirea celor ce a facut Domnul pentru mine cand am iesit din Egipt.”
Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochii tai , pentru ca legea Domnului sa fie totdeauna in gura ta; caci cu mana puternica te-a scos Domnul din Egipt.
Sa tii porunca aceasta la vremea hotarata, din an in an.
Cand te va aduce Domnul in tara Cananitilor, cum a jurat tie si parintilor tai si cand ti-o va da, sa inchini Domnului pe orice intai nascut, chiar pe orice intai nascut din vitele pe care le vei avea: orice parte barbateasca este a Domnului.
Sa rascumperi cu un miel pe orice intai nascut al magaritei; iar daca nu-l vei rascumpara sa-I frangi gatul.
Sa rascumperi de asemenea pe orice intai nascut de parte barbateasca dintre fiii tai. Si cand te va intreba fiul tau intr-o zi: “Ce inseamna lucrul acesta?”
Sa-i raspunzi: “ Prin mana Lui cea atotputernica, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; si fiindca Faraon se incapatana si nu voia sa ne lase sa plecam, Domnul a omorat pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaii nascuti ai oamenilor pana la intaii nascuti ai dobitoacelor. Iata de ce aduc jertfa Domnului pe orice intai nascut de parte barbateasca si rascumpar pe orice intai nascut din fiii mei.
Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochi;caci prin mana lui atotputernica ne-a scos Domnul din Egipt.”

Calatoria spre pustiu

Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor, macar ca era mai aproape; caci a zis Dumnezeu: “ S’ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul si sa se intoarca in Egipt.”
Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie. Copiii lui Israel au iesit inarmati din tara Egiptului.
Moise a luat cu el oasele lui Iosif; caci Iosif pusese pe fiii lui Israel sa jure zicand:” Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati cu voi oasele mele de aici.”
Au plecat din Sucot si au tabarat la Etam, la marginea pustiei.
Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noapte intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea.
Stalpul de nor nu se departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii.

Trecerea marii Rosii

Domnul a vorbit lui Moise si a zis: “ Spune copiilor lui Israel sa se intoarca si sa tabarasca inaintea Pihahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare.
Faraon va zice despre copiii lui Israel: “ s-au ratacit prin tara; ii inchide pustia.”
Eu voi impietri inima lui Faraon si-i va urmari; dar Faraon si toata oastea lui va face sa se arate toata slava Mea si Egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au facut asa.
S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga.
Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: “ Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si  sa nu ne mai slujeasca?
Faraon si-a pregatit carul de razboi si si-a luat oamenii de razboi cu el.
A luat sase sute de care de lupta cu oameni alesi si toate carele Egiptului; in toate erau luptatori.
Domnul a impietrit inima lui Faraon, imparatul Egiptului si Faraon a urmarit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel iesisera gata de lupta.
Egiptenii i-au urmarit; si toti, caii carele lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon.
Faraon se apropia. Copiii lui Israel si-au ridicat ochii si iata ca Egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s-au inspaimantat foarte tare si au strigat catre Domnul dupa ajutor.
Ei au zis lui Moise: “ Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie?
Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt?
Nu-ti spuneam noi in Egipt: “Lasa-ne sa slujim ca robi Egiptenilor decat sa murim in pustie?
Moise a raspuns poporului: “ Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.
Domnul se va lupta pentru voi, stati linistiti.”
Domnul a zis lui Moise: “ Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte.
Tu, ridica-ti toiagul, intinde-ti mana spre mare si despic-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. Eu voi impietri inima Egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.
Si vor sti Egiptenii ca Eu sunt Domnul cand Faraon, carele si calaretii lui vor face sa se arate slava Mea.
Ingerul lui Dumnezeu care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul, si a mers inapoia lor si stalpul de nor care mergea inaintea lor si-a schimbat locul si mergea inapoia lor
El s-a asezat intre tabara Egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea.
Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.
Moise si-a intins mana spre mare. Si domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua.
Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.
Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carale si calaretii lui,au intrat dupa ei in mijlocul marii.
In straja diminetii, Domnul din stalpul de foc si de nor, S-a uiat spre tabara egiptenilor si a aruncat  invalmasala in tabara Egiptenilor.
A scos roatele carelor si le-a ingreunat mersul. Egiptenii au zis atunci: “Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul se lupta pentru el impotriva Egiptenilor.
Domnul a zis lui Moise: “ Intinde-ti mana spre mare si apele au sa se intoarca inspre Egipteni, peste carale lor si peste calaretii lor.”
Moise si-a intins mana spre mare.
Si inspre dimineata, marea si-a luat iaras repeziciunea cursului si la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe Egipteni in mijlocul marii.
Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui Faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n’a scapat.
Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.
In ziua aceea Domnul a izbavit pe Israel din mana Egiptenilor; si Israel a vazut pe Egipteni morti pe tarmul marii.
Israel a vazut mana puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva Egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Asezarea pastelui

 

Domnul a zis lui Moise si lui Aaron in tara Egiptului:
"Luna  aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului.
Vorbiti intregii adunari a lui Israel si spuneti-i: “ In ziua a zecea acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa.
Daca sunt prea multi in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul acesta.
Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied.
Sa-l pastrati pana in ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l junghie seara.
Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi stalpii si pragul de sus al caselor unde il vor manca.
Carnea sa o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume sa o manance cu azimi si cu verdeturi amare.
Sa nu-l mancati crud sau fiert; ci sa fie fript la foc: atat capul cat si picioarele si maruntaiele.
Sa nu lasati nimic din el pana a doua zi dimineata; si daca va ramanea ceva din el pe a doua zi dimineata,sa-l ardeti in foc. Cand il veti manca sa aveti mijlocul incins, incaltamintele in picioare si toiagul in mana; si sa-l mancati in graba; caci sunt Pastele Domnului.
In noaptea aceea Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intaii  nascuti din Tara Egiptului de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Yahwe.
Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi.
Eu voi vedea sangele si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nici o urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului.
Si pomenirea acestei zile s-o pastrati si sa o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului;  sa o prasnuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
Timp de sapte zile veti manca azimi. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea , va fi nimicit din Israel.
In ziua dintai  veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfanta.
Sa nu faceti nici o munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins.
Sa tineti sarbatoarea azimilor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; si tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
In luna intai, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azimi, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii,
Timp de sapte zile sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas.
Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azimi.”
Moise a chemat pe toti batranii lui Israel si le-a zis: “ Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre si junghiati Pastele.
Sa luati apoi un manunchi de isop, sa-l inmuiati in sangele din strachina si sa ungeti pragul de sus si cei doi stalpi ai usii cu sangele din strachina.
Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata.
Cand va trece Domnul ca sa loveasca Egiptul si va vedea sangele pe pragul de sus si pe cei doi stalpi ai usii, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui Nimicitorului sa intre in casele voastre ca sa va loveasca.
Sa paziti lucrul acesta ca o lege pentru voi si pentru copiii vostri in veac.
Cand veti intra in tara, pe care v-0 va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant. Si cand va vor intreba copiii vostri: “ ce insemneaza obiceiul acesta?” sa raspundeti: “ Este jertfa de Paste in cinstea Domnului, care a trecut pe langa casele copiilor lui Israel in Egipt, cand a lovit Egiptul si ne-a scapat casele noastre.” Poporul s-a plecat si s-a inchinat pana la pamant.
Si copiii lui Israel au plecat si au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut.

 

Moartea intailor nascuti

 

La miezul noptii Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul nascut a lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul nascut al celui inchis in temnita si pana la toti intaii nascuti ai dobitoacelor.
Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui si toti Egiptenii; si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort.
In aceiasi noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si le-a zis: “ Sculati-va iesiti  din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va de slujiti Domnului, cum ati zis. Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va si binecuvantati-ma.”
Egiptenii zoreau poporul si se grabeau sa-I scoata din tara, caci ziceau: “Altfel, toti vom pieri”
Poporul si-a luat plamadeala (coca) inainte de a se dospi. Si-au invelit postavile cu plamadeala in haine, si le-au pus pe umeri.
Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise si au cerut Egiptenilor,  vase de argint , vase de aur si haine.
Domnul a facut ca poporul  sa capete trecere inaintea Egiptenilor, care le-au implinit cererea. Si astfel au jefuit pe Egipteni.

 

Plecarea din Egipt

 

Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, in numar de aproape sase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afara de copii.
O multime de oameni de tot soiul s-au suit impreuna cu ei; aveau si turme insemnate de oi si boi.
Cu plamadeala, pe care o luasera din Egipt si care nu se dospise inca, au facut turte fara aluat; caci fusesera izgoniti de Egipteni, fara sa mai poata zabovi si fara sa-si ia merinde cu ei.
Sederea copiilor lui Israel in Egipt au fost de patru sute trei zeci de ani.
Si dupa patru sute trei zeci de ani, tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din tara Egiptului.
Noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului, pentru ca atunci i-a scos din tara Egiptului; noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului de toti copii lui Israel si de urmasii lor.

 

Chipul cum sa praznuiasca Pastele

 

Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: “ Iata porunca privitoare la Paste: niciun strain sa nu manance din ele.
Sa tai imprejur pe orice rob cumparat cu bani si apoi sa manance din ele.
Veneticul si simbriasul sa nu manance.
Sa nu le manance decat intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa si sa nu zdrobiti niciun os.
Toata adunarea lui Israel sa faca Pastele.
Daca un strain care va locui la tine, va vrea sa faca Pastele Domnului, orice parte barbateasca din casa lui va trebui taiata imprejur; apoi se va apropia sa le faca si va fi ca si bastinasul: dar niciun netaiat imprejur sa nu manance din ele.
Aceiasi lege va fi pentru bastinas ca si pentru strainul care va locui in mijlocul vostru.
Toti copiii lui Israel au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut.
Si chiar in ziua aceea Domnul a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostile lor.

 

Sa concluzionam

 

Dumnezeu a auzit gemetele Israelitilor in Egipt si si-a adus aminte de legamantul sau facut cu Avraam, Isaac si Iacov.
Moise pastea turma socrului sau Ietro, preotul Madianului.
Odata pascand turma a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Acolo dintr-o data i s-a aratat ingerul Domnului intr-o flacara de foc care iesea din mijlocul unui rug. Din mijlocul focului Dumnezeu la chemat si i-a zis:  Moise, Moise! Si el i-a raspuns: Iata-ma!
Domnul i-a zis : “ Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt.
M-am pogorat ca sa-I izbavesc din mana Egiptenilor si sa-i scot din tara aceasta si sa-i duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere si anume in locurile unde locuiesc Cananitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii.
Moise s-a intors in Egipt si le-a povestit Israelitilor, de intalnirea cu Dumnezeu, ce porunca ii dadu-se si ce va urma sa faca. Impreuna cu fratele sau Aaron se prezenta inaintea noului Faraon cerandu-i sa lase pe poporul lui Israel sa plece sa aduca jertfe dumnezeului lor. Faraon care fusese ridicat pe tron, dupa ce murise Iosif primul ministru al Egiptului, care numai recunostea datoria poporului Egiptean fata de Iosif si nici inchinarea libera fata de Egipteni se impotrivi. El considera ca Egiptenii sunt o rasa domneasca, o rasa superioara.
Satan cugeta atunci ca avea poporul ales al lui Dumnezeu acolo unde isi dorea, pentru ca Egiptenii nu au luat in considerare inchinarea la Dumnezeul lui Iosif si au continuat in religie si prin ea sa-I intoarca la necredinciosie si pe Israeliti.
Acest Faraon servea Diavolului ca prin legea statului sa-i nimiceasca pe Israeliti sa-I faca sclavi pana la moarte.
Faraon statea neschimbat in actiunile sale ca un simbol al Diavolului.
Dumnezeu ii permise Diavolului sa se impotriveasca ca sa poata sa-si arate puterea si de numele Sau sa afle intreg pamantul.
De aici se intelege ca oricand Dumnezeu putea sa puna pe altcineva Faraon.
Urmare acestui fapt, Dumnezeu Iahve prin Moise, facut profetul Sau, lovi Egiptul cu zece plagi aratand suprematia si puterea Dumnezeului lor.
A zecea plaga a fost nimicirea tuturor intailor nascuti ai Egiptului fie om sau animal. Ca moartea sa nu se abata si asupra copiilor Israelitilor si sa fie salvati, Dumnezeu le-a poruncit ca sa junghie un miel si cu sangele lui sa fie stropite tocurile usilor de la case, ca in momentul cand va trece Nimicitorul sa le ocoleasca.
In vechile porunci ale lui Dumnezeu, legamintele sale erau inaugurate si intrau in vigoare peste sangele unui animal jertfit.
Stropirea acum a usilor cu sangele unui miel de Pastele Domnului, se intelege ca urmeaza un legamant special a lui Dumnezeu, al legii cu poporul Israel. Prin acesta poporul Israel intra intr-o relatie de legamant cu El si urmau sa fie supusi legii Sale.Cu aceasta ei deveneau o natiune teocratica si aducerea lor la libertate imediata.
De aceea mielul de Paste a devenit un simbol pentru jertfe, cum s-a ajuns si la “ Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatele lumii” si care este Isus Cristos.  -  Ioan 1.29, 36.

 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Lacustele

 

Domnul a zis lui Moise: “ Du-te la Faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui, ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor. Si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu Egiptenii si ce semne am facut in mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul.”
Moise si Aaron s-au dus la Faraon si i-au zis: “ Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: “ Pana cand ai de gand sa nu vrei sa te smeresti inaintea Mea? Lasa poporul Meu sa plece, ca sa-mi slujeasca.
Daca nu vrei sa lasi poporul Meu sa plece, iata voi trimite maine niste lacuste pe toata intinderea tarii tale.
Ele vor acoperi fata pamantului, de nu se va mai putea vedea pamantul; vor manca cea mai ramas nevatamat, vor manca ce v-a lasa piatra, vor manca toti copacii, care cresc pe campiile voastre,
Iti vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tai si casele tuturor Egiptenilor. Parintii tai si parintii parintilor tai n-au vazut asa ceva de cand sunt ei pe pamant pana in ziua de azi.”
Moise a plecat si a iesit de la Faraon.
Slujitorii lui Faraon i-au zis: “ Pana cand are sa fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasa pe oamenii acestia sa plece si sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor.Tot nu vezi ca piere Egiptul?”
Au intors la Faraon pe Moise si Aaron. “ Duceti-va,” le-a zis el, si slujiti Domnului Dumnezeului vostru. Care si cine sunt cei ce vor merge?”
Moise a raspuns: “ Vom merge cu copiii si batranii nostrii, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si boii nostrii; caci avem sa tinem o sarbatoare in cinstea Domnului.”
Faraon le-a zis: “ Asa sa fie Domnul cu voi, cum va voi lasa eu sa plecati, pe voi si pe copiii vostri! Luati seama, caci este rau ce  aveti de gand sa faceti!
Nu, nu; ci duceti-va voi barbatii si slujiti Domnului, caci asa ati cerut.” Si i-au izgonit dinaintea lui Faraon.
Domnul a zis lui Moise: “Intinde-ti mana peste tara Egiptului, ca sa vina lacustele peste tara Egiptului, si sa manance toata iarba pamantului, tot ce a lasat piatra.”
Moise si-a intins toiagul peste tara Egiptului; si Domnul a facut sa sufle un vant dinspre rasarit peste tara, toata ziua si toata noaptea aceea.
Dimineata vantul dinspre rasarit adusese lacustele.

Lacustele au venit peste tara Egiptului si s-au asezat pe toata intinderea Egiptului; erau in numar atat de mare, cum numai fusese si nu va mai fi un astfel de roi de lacuste. Au acoperit toata fata pamantului, de nu se mai vedea pamantul; au mancat toata iarba de pe pamant si tot rodul pomilor, tot ce lasase piatra; si n-a ramas nimic verde in copaci, nici iarba de pe camp, in toata tara Egiptului.
Faraon a chemat indata pe Moise si pe Aaron si a zis: “ Am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului vostru si impotriva voastra.
Dar iarta-mi pacatul numai de data aceasta; si rugati pe Domnul Dumnezeul vostru, sa departeze de la mine si urgia aceasta de moarte!”
Moise a iesit de la Faraon si s-a rugat Domnului.
Domnul a facut sa sufle un vant foarte puternic dinspre apus, care a luat lacustele si le-a aruncat in marea Rosie; n-a ramas o lacusta
Pe toata intinderea Egiptului.
Domnul a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece.

Intuneric de trei zile
 

Domnul a zis lui Moise: “Intinde-ti mana spre cer si va fi intuneric peste tara Egiptului, asa de intuneric de sa se poata pipai.”

Moise si-a intins mana spre cer; si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului, timp de trei zile.
Nici nu se vedeau unii pe altii si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar in locurile unde locuiau copiii lui Israel, era lumina.
Faraon a chemat pe Moise si a zis: “Duceti-va si slujiti Domnului!
Sa nu ramana in tara decat oile si boii vostri; copiii vostri vor putea merge si ei impreuna cu voi.”
Moise a raspuns; “ Chiar sa ne dai tu insuti jertfele si arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului vostru si turmele noastre tot trebuie sa mearga cu noi si sa nu ramana o unghie din ele; caci din ele vom lua ca sa slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pana vom ajunge acolo, nu stim ce vom alege, ca sa aducem Domnului.”
Domnul a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece.
Faraon a zis lui Moise: Iesi de la mine! Sa nu cumva sa te mai arati inaintea mea, caci in ziua care te vei arata inaintea mea, vei muri.”
“Da!” a raspuns Moise, nu ma voi mai arata inaintea ta.”

 

Amenintarea cu urgia a zecea

 

“ Domnul a zis lui Moise: “ Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon si asupra Egiptului. Dupa aceea va va lasa sa plecati de aici. Cand va va lasa sa plecati de tot, chiar va va izgoni de aici.
Vorbeste cu poporul, ca atunci fiecare sa ceara de la vecinul sau si fiecare de la vecina ei, vase de argint si vase de aur.”
Domnul a facut ca tot poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor. Chiar Moise era bine vazut in tara Egiptului inaintea slujitorilor lui Faraon si inaintea poporului.
Moise a zis: “Asa vorbeste Domnul; “ pe la miezul noptii, voi trece prin Egipt; si toti copiii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut a lui Faraon, care sade pe scaunul lui de domnie pana la intaiul nascut al roabei care sta la rasnita si pana la toti intii nascuti ai dobitoacelor.
In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi.
Dar dintre toti copiii lui Israel, de la oameni pana la dobitoace nici macar un caine nu va chelalai cu limba lui, ca sa stiti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israel.
Atunci toti acesti slujitori ai tai se vor pogora la mine si se vor inchina pana la pamant inaintea mea, zicand: ” Iesi tu si tot poprul care te urmeaza!” Dupa aceea voi iesi. Moise a iesit de la Faraon aprins de manie.
Domnul a zis lui Moise: “ Faraon n-are sa asculte de voi, pentru ca sa se inmulteasca minunile Mele in  tara Egiptului.’
Moise si Aaron au facut toate aceste minuni inaintea lui Faraon; Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece din tara lui.
Domnul a zis lui Moise…..

 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...