Legamantul lui Dumnezeu, este invoiala Sa, prin care El isi exprima scopul Sau. Cand aceasta invoiala a scopului este facuta numai din partea lui Dumnezeu fara a lua in discutie vreo alta fiinta sau creatura este un legamant unilateral adica de o singura parte.
Legamantul din gradina Edenului a fost exprimat direct sarpelui care-l reprezenta pe Satan. Dar acesta nu era facut cu Satan, nici cu Adam sau cu Eva, care s-au alaturat lui Satan. Mai mult legamantul nu depindea de ceea ce ar fi facut acestia, fapte diavolesti si neascultare. De aceea legamantul a fost facut de o singura parte (unilateral). Implinirea lui depindea in intregime de Atotputernicul Dumnezeu. Acest fapt a asigurat implinirea lui intr-un mod perfect. Deci, oamenii tematori de Dumnezeu, pot avea in siguranta, credinta deplina in Dumnezeu, deoarece el va justifica Cuvantul si faptele Sale si le va sustine cu adevarat. Pentru ca prin aceasta El isi va justifica si Sfinti numele Sau. Si in prezicerea nimicirii nelegiuitului Lucifer care era si in daratul zidirii turnului Babel sau babilon.Dumnezeu care-si pastreaza cu credinciosie legamantul zice: Dumnezeul ostirilor a jurat si a zis: “Da, ce am hotarat se va intampla, ce am pus la cale se va implini”. (Isaia 14.24). Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare: cine i se va impotrivi? Mana lui este intinsa, cine o va abate? (Isaia 14.27).
In jurul a 400 de ani de la potop, Dumnezeu a adus mai multa claritate intr-un alt legamant cu privire la samanta promisa. Sem era unul din cei opt supravietuitori ai potopului si Arpacsad al carui nume inseamna “Tara Caldeilor“era si el in viata. In legatura cu binecuvantarea lui Noe, asupra lui Sem “samanta“ urma sa fie pe linia urmasilor lui Sem, iar Dumnezeu lasa sa treaca aceasta linie prin Arpacsad. In Mesopotamia a fost zidita o cetate “Ur, din Caldea“ pe tarmul de sud-vest al raului Eufrat aproape de locul unde se varsa in Golful Persic. Cand Sem era de 450 de ani si fiul sau Arpacsad de 350 de ani in Ur, din Caldea se nascuse un copil. Tatal sau Terah il numise Avram.Terah a avut trei fii, cel mai mic era Avram, dar tinandu-se cont de insemnatatea si scopul lui Dumnezeu, el v-a fi numit primul printre frati. (Geneza 11.26,32;12.4). Avram crescu in Ur, din Caldea impreuna cu Sem, iar vietile lor s-au suprapus timp de 150 de ani. Se presupune ca Avram a invatat multe de la Sem referitor la potop si la samanta, la promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu zice: “Eu chem de la rasarit o pasare de prada, dintr-o tara departata un om ca sa implineasca planurile mele: da Eu am spus, si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui“. (Isaia 46.11).
Dumnezeul slavei S-a aratat Parintelui nostru Avram cand era in Mesopotamia, inainte ca sa se aseze in Haran”. Si i-a zis: “Iesi din tara ta, si din familia ta, si du-te in tara pe care ti-o voi arata“ (Faptele Apostolilor 7.2.3). “Prin credinta Avram cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat, fara sa stie unde se duce”. (Evrei 11.8). “Caci Avram v-a ajunge negresit un neam mare si puternic si in el vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului.” (Geneza 18.18). “Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea” (Geneza 22.18). “Iti voi inmulti samanta ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta ca rasplata”. (Geneza 26.4,5). “Numele lui v-a domni in vecie; cat soarele ii va tine numele. Cu el se vor binecuvanta unii pe altii si toate neamurile il vor numi fericit. (Psalmi 72.17). “Voi sunteti fii proorocilor, si ai legamantului pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostrii cand a zis lui Avraam: “Toate neamurile vor fi binecuvantate in samanta ta“. (Faptele Apostolilor 3.25). La Galateni 3.8 scrie: In Scriptura se prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri prin credinta, si ca va vesti mai dinainte lui Avraam, aceasta veste buna: “Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine“. “Prin credinta a venit, s-a asezat el in tara fagaduintei ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi ca si Isac si Iacov care erau impreuna mostenitori cu el, a aceleiasi fagaduinte. (Evrei 11.9).
Avram a aratat credinta deosebita lui Dumnezeu IHWH (IEHOVA) privind inainte inspre ziua “samantei” spre “ziua libertatii lor”. Dumnezeul slavei s-a aratat parintelui nostru Avraam cand era in Mesopotamia inainte ca sa se aseze in Haran, si i-a zis: “Iesi din tara ta, din familia ta, si du-te in tara pe care ti-o voi arata”. Dar, mai departe, Dumnezeu ii zise: “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare. Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile vor fi binecuvantate in tine. Dumnezeu dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, ca sa va binecuvanteze, intorcand pe fiecare de la faradelegile sale. (Faptele Apostolilor 3. 26).
Si pentru ca binecuvantarea sa vina si peste neamuri, in Hristos Isus, prin credinta, noi sa primim Duhul fagaduit. Dumnezeu stabileste ca samanta” femeii” Lui trebuie sa vina prin acest om credincios. Acesta este un legamant unilateral, precizand pe mai departe linia prin care trebuia sa vina samanta; deci trebuia o garantie ca binecuvantarea vine la toate familiile pamantului, dar nu chiar obligatoriu, ci numai prin toti aceia care binecuvanteaza pe Avraam. Adica Avraam devine o icoana profetica, caci Dumnezeu este un Tata sublim atat semintei cat si a multimii acelora care primesc viata si libertate prin samanta. La 99 de ani Dumnezeu schimba numele lui Avram in Avraam, ceea ce inseamna tatal unei multimi. De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor. (Romani 4.16 – 24).
Dupa cum este scris: “Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri”. El este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, care a crezut, care inviaza mortii si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.
Nadajduind impotriva orcarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: “Asa va fi samanta ta“. Prin urmare lui Avraam, Dumnezeu i-a promis in realitate ca El v-a face numele Iehova mare si ca in Iehova vor fi binecuvantate toate familiile pamantului, daca ele binecuvanteaza numele Iehova. Aceia care blesteama pe Iehova, vor fi blestemati, intocmai ca sarpele. Si fiindca nu a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, - avea aproape 100 de ani- nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu.Deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. De aceea credinta aceasta “i-a fost socotita ca neprihanire”. Si este scris si pentru noi, carora deasemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru.
Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu