Stricaciunea oamenilor

Cand au inceput oamenii sa se inmultesca pe fata pamantului si li s-au nascut fete, fiii lui Dumnezeu au vazut ca femeile oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales. Atunci Domnul a zis: “Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de 120 de ani.

Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea, si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume.

Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor in inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.

I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si s-a mahnit in inima Lui.

Si Domnul a zis: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului; caci imi pare rau ca i-am facut“.

In vremurile acelea pe pamant aparura si uriasii (Nefilim-ii). Acestia nu erau dintre indivizii omenirii, ci erau niste supra oameni; erau demoni din lumea spiritelor, materializati in carne cu o statura uriasa, spre a dovedi originea lor superioara. Omul este facut ”cu putin mai prejos decat ingerii“.  Aparitia lor neasteptata printre oameni, constituia dovada vizibila ca lucrurile in ceruri de sub Satan, mergea spre rau.

Dumnezeu ii supuse lui Satan, cand l-a facut “heruvim ocrotitor“ peste om si un grup de ingeri. Si ei deasemenea cu Satan se impotrivira lui Dumnezeu, si trecura de partea lui. Acesti ingeri necredinciosi devenira diavoli si adorati mai tarziu de oameni . Lucifer, de rangul heruvimilor, deveni  astfel “printul demonilor“, numit si “Beelzebul“. Dumnezeu interzise poporului Sau, sa se incuscreasca cu ei. 

“Sa nu te incuscresti cu popoarele acestea, sa nu mariti pe fetele tale dupa fiii lor si sa nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tai. Caci ar abate de la Mine pe fiii tai, si ar sluji altor dumnezei; Domnul s-ar aprinde de manie impotriva voastra si te-ar nimici indata”. (Deuteronom 7.3-4).

“Sa nu va amestecati cu neamurile acestea care au ramas printre voi; sa nu rostiti numele dumnezeilor lor si sa nu-l intrebuintati in juramant; sa nu le slujiti si sa nu va inchinati inaintea lor”.  

“Daca va veti abate si va veti alipi de neamurile acestea care au ramas printre voi, daca va veti uni cu ele prin casatorii, si daca veti intra in legaturi cu ele, sa fiti incredintati ca Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastra; ci ele va vor fi o cursa si un lat, un bici in coaste si niste spini in ochi, pana veti pieri de pe fata acestei tari bune, pe care va dat-o Domnul, Dumnezeul vostru“. (Iosua 23. 7,12,13). 

De aceea Dumnezeu a zis, ca zilele omului nu vor mai fi mai mult de 120 de zile, pentru ca oamenii se dadusera numai la rau si nu ascultau niciunul de El, traind intr-o nelegiuire permanenta.

La varsta de 182 de ani, Lameh a nascut un fiu. El i-a pus numele Noe; “Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre, care vin din acest pamant, pe care l-a blestemat Domnul“. (Geneza 5.28-29).

- Noe -

Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului. Iata care sunt urmasii lui Noe.

Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

Noe a nascut trei fii: Sem, Ham si Iafet. Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. Dumnezeu s-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat; caci orice faptura isi stricase calea pe pamant.

Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: “Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie; iata am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul.

Fa-ti o corabie din lemn (chiparos); corabia aceasta sa o imparti in camarute si sa o tencuiesti cu smoala pe dinauntru si pe dinafara.

Iata cum sa o faci: corabia sa aiba trei sute de coti in lungime, cincizeci de coti in latime si treizeci de coti in inaltime. Sa-i faci corabiei o fereastra, sus, lata de un cot; si sa faci un rand de camari jos, altul in mijloc si altul sus. Si iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamant, ca sa nimiceasca orice faptura de sub cer, care are suflare de viata; tot ce este pamant va pieri.

Dar cu tine fac un legamant; sa intri in corabie, tu si fiii tai, nevasta-ta si nevestele fiilor tai impreuna cu tine.

Din tot ce traieste, din orice faptura, sa iei in corabie cate doua din fiecare soi, ca sa le tii vii cu tine; sa fie o parte barbateasca si o parte femeiasca.

Din pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor si din toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor, sa vina la tine inauntru cate doua din fiecare soi, ca sa le tii cu viata.

“Si tu, ia-ti din toate bucatele care se mananca si fa-ti merinde din ele, ca sa-ti slujeasca de hrana tie si lor”.  Asa a si facut Noe: a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu“.

Noe in mijlocul acestor nelegiuiri urma exemplul lui Enoh si umbla si el cu Dumnezeu. El se casatori cu o femeie cinstita, nepatata si cand ajunse la varsta de 500 de ani, Dumnezeu l-a binecuvantat cu trei fii; Sem, Ham si Iafet. Noe ii crescu in credinta si ascultare fata de Dumnezeu. Noe se pastra si el, drept si nepatat fata de lumea in care traia, corupta si ignoranta.

La 2 Petru 3.5 scrie: “Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei”.

Prin credinta Noe l-a crezut  pe Dumnezeu fata de lucrurile care i se spuneau si care inca nu se vedeau, plin de o teama sfanta a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea el a osandit lumea si a ajuns mostenitor al neprihanirii, care se capata prin credinta. (Evrei 11.7).

La Ezechiel la 14.14-20. scrie: “Chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni; Noe, Daniel si Iov, ei nu si-ar mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul Dumnezeu”.

“Daca as lasa tara sa fie cutreierata de fiare salbatice, care ar lasa-o fara popor, daca ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare, si ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni, pe viata mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scapa, si tara ar ajunge un pustiu”.

Sau daca as aduce sabie, impotriva tarii acesteia, daca as zice sa treaca sabia prin tara, daca i-as nimici, cu desavarsire oamenii si vitele si ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni, pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu,  ca n-ar scapa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scapa. Sau daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima, ca sa-I nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea Zice Domnul, Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii si nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul prin neprihanirea lor“. 

Daniel si Iov sunt doi neprihaniti, care umblau si ei cu Dumnezeu fiind curati si drepti, respectand Cuvantul si poruncile lui Dumnezeu.

Multi urmau destrabalarile si din pricina aceasta, calea adevarului era vorbita de rau.

Nefilimii si nelegiuitii isi bateau joc si radeau de Noe si fii lui in timp ce acestia construiau corabia si-i avertizau ca va veni un potop si ca Dumnezeu va face dreptate, dreptate care reclama sentinta la nimicire a tot ce este viu pe pamant. Intrebat cand se vor intampla aceste lucruri, Noe le raspundea ca el nu stie ziua si ceasul, dar nu se va intampla pana nu este gata corabia si el cu familia sa intre in ea.

Domnul se uita de la inaltimea cerurilor peste fii oamenilor, sa vada de este vre-unul care sa aiba pricepere si care sa caute pe Dumnezeu. Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. Si-au pierdut mintea toti cei ce savarsesc faradelegea, de mananca pe poporul Meu, cum mananca painea, si nu cheama pe Domnul. (Psalmi 14.2).

Dumnezu se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput , si sa caute pe Dumnezeu. (Psalmi 53.2).

La Matei 24.38 scrie: “Intr-adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si nu au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului.

De aceea Ma voi pogora acum sa vad daca in adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti”. (Geneza 18.21).

“Pentru ca ti s-a induiosat inima, pentru ca te-ai zmerit inaintea lui Dumnezeu, cand ai auzit cuvintele rostite de El impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, pentru ca te-ai smerit inaintea Mea, pentru ca ti-ai sfasiat hainele si ai plans inaintea Mea, si Eu, am auzit, zice Domnul”. (Cronici 34.27).

Noe era in varsta de 600 de ani cand a intrat in corabie.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Cain si urmasii sai

Cain s-a impreunat cu nevasta-sa; ea a ramas insarcinata si a nascut pe Enoh. El a inceput apoi sa zideasca o cetate si a pus acestei cetati numele fiului sau Enoh (adica instruit, consacrat lui Dumnrezeu).

Enoh a fost tatal lui Irad; Irad a fost tatal lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatal lui Lameh.

Lameh si-a luat doua neveste: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Tila.

Ada a nascut pe Labal; el a fost tatal celor ce locuiesc in corturi si pazesc vitele. Numele fratelui sau era Iubal; el a fost tatal tuturor celor ce canta cu alauta si cu cavalul.

Tila de partea ei a nascut si ea pe Tubal-Cain, fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

Lamel a zis nevestelor sale: “Ada si Tila, ascultati glasul meu!  Nevestele lui Lameh, ascultati cuvantul meu!

Am omorat un om pentru rana mea, si un tanar pentru vanataile mele. Cain va fi razbunat de sapte ori, iar Lameh de saptezeci de ori cate sapte“.

- Nasterea lui Set - 

Adam s-a impreunat iarasi cu nevasta-sa; ea a nascut un fiu, si i-a pus numele “Set“ (adica inlocuit), caci

a zis ea “Dumnezeu mi-a dat alta samanta in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. “Nu cum era Cain, care era de la cel rau si a ucis pe fratele sau si pentru ce? pentru ca faptele lui erau rele iar ale fratelui sau erau neprihanite”. (1 Ioan 3.12).

Lui Set i s-a nascut si lui un fiu si i-a pus numele Enos.

Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului.

- Urmasii lui Adam prin Set pana la Noe -

Iata cartea neamurilor lui Adam.

In ziua cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea Lui.

L-a facut parte barbateasca si parte femeiasca, i-a binecuvantat si le-a dat numele de “om”, in ziua  cand au fost facuti. La varsta de 130 de ani, Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui si i–a pus numele Set. Dupa nasterea lui Set, Adam a trait 800 de ani; si a nascut fii si fiice.Toate zilele pe care le-a trait Adam au fost de 930 de ani; apoi a murit.

La varsta de 105 ani, Set a nascut pe Enos. Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait 807 ani si a nascut fii si fiice. Toate zilele lui Set au fost de 912 ani; apoi a murit. La varsta de 90 de ani, Enos a nascut pe Cainan. Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait 815 ani; si a nascut fii si fiice. Toate zilele lui Enos au fost de 905 ani; apoi a murit.

La varsta de 70 de ani Cainan a nascut pe Mahalaleel. Dupa nasterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trait 840 de ani; si a nascut fii si fiice.Toate zilele lui Cainan au fost de 910 ani; apoi a murit.

La varsta de 65 de ani, Mahalaleel a nascut pe Iared. Dupa nasterea lui Iared, Mahalaleel a mai trait 830 de ani; si a nascut fii si fiice. Toate zilele lui Mahalaleel au fost de 895 de ani; apoi a murit.

La varsta de 62 de ani, Iared a nascut pe Enoh.Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait 800 de ani ; si a nascut fii si fiice.Toate zilele lui Iared au fost de 962 de ani; apoi a murit.

La varsta de 65 de ani Enoh a nascut pe Metusala. Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu 300 de ani; si a nascut fii si fiice.Toate zilele lui Enoh au fost de 365 de ani.

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.

La varsta de 87 de ani Metusala la nascut pe Lameh. Dupa nasterea lui Lameh, Metusala a mai trait 782 de ani; si a nascut fii si fiice. Toate zilele lui Metusala au fost de 969 de ani; apoi a murit.

La varsta de 182 de ani, Lameh a nascut un fiu. El i-a pus numele Noe, zicand: “Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre, care vin din acest pamant, pe care l-a blestemat Domnul“.

Dupa nasterea lui Noe, Lameh a mai trait 595 de ani; si a nascut fii si fiice. Toate zilele lui Lameh au fost de 777 de ani; apoi a murit. Noe la varsta de 500 de ani, a nascut pe Sem, Ham si Iafet. Noe a trait 930 de ani si a nascut fii si fice. Cain se casatori cu una din aceste fiice surori ale sale. La varsta de 130 de ani Noe l-a nascut pe Set.

Biblia scrie ca dupa Abel, ar urma Enoh care ar fi fost credincios lui Dumnezeu si ar fi umblat cu El.

Aceasta este al saptelea dupa Adam pe linia urmasilor si Dumnezeu il facu profetul Sau spre a prezice ziua de judecata la sfarsitul stapanirii nentrerupte ale Diavolului. La Iuda 14.15. scrie: “Si pentru ei a proorocit Enoh, al saptelea patriarh (sef de famile, batran venerabil)  de la Adam, cand a zis: “Iata ca a venit Domnul  cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au facut in chip nelegiuit si de toate cuvintele de ocara, pe care le-au rostit impotriva Lui, acesti pacatosi nelegiuiti“.

Dupa aceasta profetie, se intelege  ca Enoh traia intr-o lume nelegiuita. Iar dupa aceasta profetie Enoh, era in primejdie fata de violenta “samantei“ sarpelui. Atunci Dumnezeu il ocroti de asemenea moarte.

La Evrei 11.5-6 scrie: “Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moarte. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu.

Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-l cauta.

Cand Dumnezeu hotarase ca Enoh isi terminase lucrarea sa, El ii dadu o ultima viziune, despre lumea noua viitoare, in care moartea nu va mai exista din puterea lui Dumnezu prin “samanta“ femeii Sale.

Astfel Domnul il muta pe Enoh.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Cain si Abel

Adam s-a impreunat cu nevasta-sa Eva; ea a ramas insarcinata si a nascut pe Cain. Si a zis: “Am capatat un om cu ajutorul Domnului! “Satan, Diavolul a facut-o pe Eva sa creada, ca ea ar fi   

“samanta“ datorita nasteri fiului sau, care trebuie sa zdrobeasca capul sarpelui.

Gresit, Eva incearca sa lege de Dumnezeu aceasta nastere de copii imperfecti, spunand ca  “a capatat un om cu ajutorul lui Dumnezeu“. Nici Adam si nici Eva nu a lasat sa se inteleaga undeva ca s-ar fi cait de faptul ca nu au ascultat pe Dumnezeu. Dumnezeu a lasat de la inceput posibilitatea ca omul sa se inmultesca, fara ca El sa intervina. Nu spune “cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul!”?

Dar nu cu niste copii pacatosi, imperfecti. Asa ca au fost lasati in voia firii lor, pana la dovedirea lui Satan si a lor ca sunt vinovati. Intr-adevar Dumnezeu intervine si ingrijeste de copiii pe care si-i trage pentru El, ca mai tarziu sa devina folositori Lui. De exemplu:  Isac, Samson, Samuel, Ieremia, Ioan Botezatorul si Isus. “Dar tuturor ce l-au primit adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu“. (Ioan 1.12). Adam l-a mai nascut si pe Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.

Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului.  Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui; dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere, deoarece jertfa acestuia nu fusese facuta cu credinta in Domnul.

Pentru ca Domnul nu i-a primit jertfa, Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata.

Si Domnul a zis lui Cain: “pentru ce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata”? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti“. Prin asta Dumnezeu l-a avertizat pe Cain sa nu se gandeasca sa faca rau,

insa Cain a zis fratelui sau Abel: “Haidem sa iesim la camp“. Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel si l-a omorat.

Adam si Eva se aflau acum in afara locuintei (a gradinii) si a libertatii depline pe care au avut-o. Ei traiau acum intr-o lume corupta si cu un stapan numit Diavol “un ocrotitor” ( daca se mai poate spune asa ) nevazut si nedrept. Ei erau acum datorita neascultarii, scavii legii pacatului si ai mortii. Mai presus de toate, nu mai aveau nici fructele din gradina, sustinatoarea de viata curata si trup curat. Asa ca ei incepura sa se degenereze de la perfectiunea trupului si a mintii. Ei nu mai aveau cum sa poata  distinge si discerne adevarul. Pamantul nu se  

mai supunea lor ci ei erau supusi de acum tuturor starilor pamantesti. Aratul si cultivarea nu mai faceau  parte din ”a-l supune”  asa cum a zis Dumnezeu la inceput, ci pentru a acoperii lipsurile si pentru existenta.

Nasterea de copii de acum in lume aducea numai necazuri, pentru ca se nasteau datorita degenerari,

Imperfecti, degenerati moral si bolnavi. Ei se nasteau  intr-o stare de pacat datorita greselilor facute de parintii lor si supusi mortii.

Aceasta stare nu mai putea fi inlaturata, trebuia dovedita ca o greseala si totodata descoperit vinovatul si pedepsit. Lucru care nu se putea face imediat, ci in timp. Aceasta fiindca izvorul uman a fost necinstit.

Astfel, Dumnezeu i-a zis lui Cain:

“Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau!  Cand vei lucra pamantul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamant.”

Cain a zis Domnului: “Pedeapsa mea este prea mare ca sa o pot suferi. Iata ca tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului; eu voi trebui sa ma ascund de Fata Ta si sa fiu pribeag si fugar pe pamant; si oricine ma va gasi, ma va omora“.

Domnul i-a zis: “Nicidecum, ci daca va omora cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori”. Si Domnul a hotarat un semn pentru Cain ca oricine il v-a gasi , sa nu-l omoare.

Apoi Cain a iesit din Fata Domnului si a locuit in tara “Nod” (adica fuga, pribegie) la rasarit de Eden. 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Ispitirea femeii (continuare II)

- Pacatul lui Adam -

Dumnezeu avea puterea de a nimici atunci pe Satan si il si condamna, dar nu-l nimici imediat pentru ca El sa-l aduca ca proba in fata cerului si sa dovedeasca ca este un impotrivitor, un inselator si un defaimator pentru toata creatia Lui. Planul lui Dumnezeu cu tot ce crease nu mai putea sa se desfasoare in asemenea conditii.

Dumnezeu ar fi putut sa-i omoare si pe Adam si Eva si sa-i faca din nou. Atunci implinirea planului de a popula pamantul cu urmasi curati si drepti ar fi mers inainte fara vreo intrerupere. Dar atunci Satan ar fi avut dreptate ca Dumnezeu facuse la inceput  niste fiinte imperfecte si ca nu el a fost vinovat de cele intamplate.

De aceea Dumnezeu ii lasa pe Adam si Eva sa ramana inca in viata, chiar daca ei nu mai puteau sa indeplineasca planul menit lor, intrucat nu mai erau potriviti, ca devenisera nedrepti si pacatuisera;

pentru ca urmasii lor sa dovedeasca ca stiu sa fie ascultatori si sa fie adusi ca proba scopului, si pentru ca in cele din urma Dumnezeu si Numele Lui Cel Sfant (Iehova) sa poata fi vestit si justificat intru totul peste tot pamantul. Cuvintele lui Dumnezeu adresate femeii si lui Adam dovedesc clar ca nu acesta era planul de desfasurare al lor si ca cel real fusese retras.

“voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine“. (Geneza 3.16). Iar omului i-a zis: “in sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant …. (Geneza 3.19). “Deci asa ceva nu fusese exprimat inainte, undeva. Planul lui deocamdata era retras.Asadar dreptul lor la viata vesnica fusese luat. Ei trebuiau acum sa mearga afara din gradina pe campul deschis unde nu plouase niciodata “ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului“. (Geneza 2.5-6).

In loc de acea gradina care era irigata de un rau cu patru brate si uda cu aburul care se ridica si inflorea pretutindeni ca un parc, acum era o campie care era arida unde cresteau numai spini si palamida.

“Dar daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat  si sfarseste prin a i se pune foc. (Evrei 6.8).

De aici omul avea de muncit si luptat cu pamantul si tot ce-l inconjura pana la sudoare. Si nu mai manca fructe din gradina ci iarba campului de afara. Ei numai lucrau acum pentru planul lui Dumnezeu ci pentru planul Sarpelui cel vechi, Diavolul (inselator, pentru religie).

Zilele sale erau numerate si putine in comparatie cu viata vesnica in care s-ar fi bucurat incontinuu, fara timp. Cand ai o viata vesnica , timpul dispare, nu exista.

De aceea este scris: “Omul dintai este din pamant pamantesc; omul al doilea este din cer. Omul dintai Adam a fost facut un sulet viu. Al doilea Adam (Isus) a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. Cum este cel pamantesc asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc”.  Asta o spune pentru cei ascultatori si implinitori, nu numai sa asculte, dar sa si faca. “Iata ca toate sufletele sunt ale Mele. Dupa cum sufletul fiului este al Meu, tot asa si sufletul tatalui este al Meu. Sufletul care pacatuieste, acela va muri.

Omul care este drept, care face judecata si dreptate, care nu mananca pe munti, carne jertfita idolilor si nu ridica ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteste nevasta aproapelui sau si nu se apropie de nevasta-sa in timpul necuratiei ei, care n-asupreste pe nimeni, care da inapoi datornicului zalogul, care nu rapeste nimic, care da din painea lui celui flamand si inveleste cu o haina pe cel gol, care nu imprumuta cu dobanda si nu ia camata, care isi abate mana de la nelegiuire si judeca dupa adevar intre un om si altul, care urmeaza legile Mele si pazeste poruncile Mele, lucrand cu credinciosie ---- omul acela este drept si va trai negresit, zice Domnul, Dumnezeu”. (Ezechiel 18.4-9).

“Sufletul care pacatuieste acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! Neprihanirea celui neprihanit (fara pata, curat) va fi peste el si rautatea celui rau va fi peste el. Dar daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit si pazeste toate legile Mele si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri. Toate faradelegile pe care le-a facut i se vor uita! El va trai din pricina neprihanirii in care a trait. Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu, doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca? Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare?

Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele. Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarsesta nelegiuirea si moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii, pe care a savarsit-o.

Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este drept si bine, isi va pastra sufletul viu. Pentru ca isi deschide ochii si se abate de la toate faradelegile pe care le-a savarsit, va trai si nu va muri“. (Ezechiel 18. 20-28).

“Nu va incredeti in cei mari, in fiii oamenilor, in care nu este ajutor, suflarea lor trece, se intorc in pamant si in aceiasi zi le pier si planurile.

Ferice de cine are ca ajutor pe Pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-si pune nadejdea In Domnul Dumnezeul sau!   

El a facut cerurile si pamantul, marea si tot ce este in ea. El tine credinciosia in veci. 

(Psalmul 146.3-6). Deci incepand cu Adam si cu toti oamenii, pana in ziua Sa, Isus Hristos zise: “Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce s-a pogorat din cer, adica Fiul omului care este in cer“ (adica Isus) (Ioan 3.13).

Concluzia este ca toti oamanii , vechi si noi, mici si mari, ne intoarcem in pamant. Atunci cand omul moare, moare prin faptul ca suflarea de viata (energia) pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca sa fie un trup viu se intoarce la El si trupul moare. La Geneza 4.9. scrie: Domnul a zis lui Cain: “ Unde este fratele tau Abel? El a raspuns: 

“Nu stiu”. Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Si Dumnezeu a zis: “Ce ai facut”? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. 

Aceasta nu inseamna ca omul s-a dus in cer. El ramane in pamant si putrezeste, se transforma in tarana.

Dar prin suflarea de viata care ajunge inapoi la Dumnezeu , El stie ce s-a petrece cu viata (care este sangele).

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Ispitirea femeii (continuare)

- Pacatul lui Adam -

Calea lui Lucifer devine “calea sarpelui pe stanca“.

“Urma vulturului pe cer, urma sarpelui pe stanca, urma corabiei in mijlocul marii… (Proverbe 30. 19).

 El a vazut inchinarea omului pe care o facea Lui Dumnezeu si pofti acea inchinare pentru sine insusi. De aceea a intors pe om impotriva adevarului si a Dumnezeului cel viu si Cel Prea Inalt. In asemenea conditii el se impotrivea lui Dumnezeu si prin asemenea dorinte de a fi egal sau chiar superior, Lucifer devenise orb, crezand ca se va face liber si independent, el s-a facut rob pacatului, al minciunii, devenind autorul acestora.

 “In toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana”.

Tarana nu este hrana, nu este viata. Ci in mod asemanator sarpelui trebuia sa se hraneasca Diavolul si prin asta Dumnezeu ii arata, sa nu mai traiasca vreo speranta de viata vesnica. Dumnezeu se indepartase de la el, aruncandu-l afara din sfera divinitatii.

El a pierdut prin aceasta inselaciune si a fost aruncat afara din cerurile lui Dumnezeu pe pamant.  El este sub sentinta nimicirii de sub care nu poate scapa si care va fi executata la timpul hotarat de Dumnezeu. Declaratia Sarpelui cel vechi, Diavolul si Satana, era o minciuna la lucrurile lui Dumnezeu si ea s-a transformat intr-o atitudine de inchinare a creaturii. De aceea exprimarea acelei minciuni era un indrumator de inchinare, prin sugerarea ca vor trece la o stare mai buna,  spre a prinde omul  in cursa si spre a indeparta omenirea de la inchinarea lui Dumnezeu in Duh si in adevar. El i-a facut pe Adam si Eva sa creada si sa astepte ca vor deveni  asemenea lui Dumnezeu.  Prin faptul ca i-au acordat incredere,  Diavolul a creat acesta forma de inchinare care mult, mult mai tarziu s-a numit  religie. Pana la interventia Satanei nimeni nu poate sa arate vreun formalism religios pe care Adam si Eva le-ar fi practicat in Eden. Ei urmau poruncile si Cuvantul lui Dumnezeu in nevinovatie. Cuvantul religie se trage de la cuvantul latinesc  religio folosit inainte de Hristos si aplicat de catre paganii latini din Italia la practica lor de demonism.

“De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat a intrat moartea si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit”… (Romani 5.12).

Dumnezeu ii spusese lui Adam ca daca nu va asculta “va muri negresit“. Sarpele zise catre Eva “Hotarat ca nu veti muri.” Satan (impotrivitor) care stia ca in gradina exista si pomul vietii, cauta sa indrume si acolo pe Adam si Eva, daca nu intervenea Dumnezeu la timp. Dupa aceea daca luau din pomul vietii sarpele putea sa dovedeasca ca intradevar nu mureau si ca ar fi ajuns asa cum spunea Dumnezeu  ca ”Noi” sa cunosca binele si raul. Pe aceasta contrazicere religioasa a sarpelui impotriva cuvantului lui Dumnezeu sunt bazate doctrinele nemuriri sufletului uman. Cine a avut dreptate cu adevarat si demn de incredere, cuvantul lui sau cuvantul lui Dumnezeu prin tot ce a urmat de atunci  incoace?
La Iacov 1.26-27 spune: “Daca crede cineva ca este credincios si nu-si infraneaza limba, ci isi inseala inima, credinta unui astfel de om, este zadarnica.  Credinta curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume”.
„Si tu, fiule Solomoane, cunoaste pe Dumnezeul tatalui tau si slujeste-i cu toata inima si cu un suflet binevoitor; caci Domnul cerceteaza toate inimile si patrunde toate inchipuirile si toate gandurile. Daca il vei cauta, Se va lasa gasit de tine; dar daca-L vei parasi, te va lepada si el pe vecie“. (Cronici 28.9).
„Cei ce cunosc Numele Tau, se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce te cauta, Doamne“! (Psalmi 9.10).
Adevarata inchinare in duh este de la Dumnezeu. Sa ne intoarcem putin la textul: “Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei“. (Geneza 3.15).
Cu aceasta fraza, Dumnezeu nu se adreseaza direct animalului (sarpele), ci persoanei nelegiuite spirituale, care se afla in spatele sarpelui si care influentase pe sarpe si care-l facu sa vorbeasca Evei, minciuni diavolesti.

Dupa cum Dumnezeu nu s-a adresat sarpelui, tot asa El nu vorbea numai despre femeia Eva, nici despre o alta femeie ca urmasa Evei, ci avea in vedere ceva mai mare ce a simbolizat o femeie curata si credincioasa si anume Biserica Lui Dumnezeu, adica toti cei care fac poruncile si pazesc Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu insusi este Cap peste aceasta biserica, ea este unita sau maritata cu El. Prin ea El naste credinciosi, dupa placerea Lui. Folosind o vorbire figurativa, astfel spus, sfanta Biserica este “femeia” Lui Dumnezeu, mireasa Lui, supusa Lui. Ingerii din cer nu se marita si nici nu iau in casatorie femei si nu exista femei in cer. In Apocalipsa 12.1 se vorbeste de o femeie in cer simbolic, este vorba de Sion. Intre samanta acestei femei si samanta sarpelui puse vrajmasie. Deci intre aceasta femeie si Diavol sau Satan, Dumnezeu a pus dusmanie si ura. Aceasta inseamna razboi. Satan cu gruparea sa de ingeri forma o opozitie fata de ingerii si gruparea sfanta a lui Dumnezeu. Diavolul isi va construi gruparea printr-o femeie nelegiuita care se va chema ”Babilon”  in scrierile sfinte si va imita gruparea lui Dumnezeu si va aduce in existenta o “samanta” pacatoasa ca sa lupte impotriva ”samantei” femeii devotate lui Dumnezeu si sa o persecute.  “Dumnezeul pacii v-a zdrobi in curand pe Satan sub picioarele voastre”. (Romani 16.20). 
Inchinarea la Dumnezeu trebuie sa fie curata si sfanta caci Capul lui Dumnezeu este Capul lui Isus si Capul Domnului Isus este Capul Bisericii (femeia) … si capul femeii este barbatul.
“Caci Facatorul tau este barbatul tau: Domnul este numele Lui, si Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel. El se numeste Dumnezeul intregului pamant, caci Domnul te cheama inapoi ca pe o femeie parasita si cu inima intristata, ca pe o nevasta din tinerete, care a fost izgonita, zice Dumnezeul tau”. (Isaia 54.5).
“Toti fiii tai vor fi ucenici ai Domnului si mare va fi propasirea fiilor tai“. (Isaia 54.13).
Asa vorbeste Domnul Bisericii numita “Sion”.
“De aceea Domnul  insasi va v-a da un semn: Iata fecioara va ramanea insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”.   

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Ispitirea femeii

Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “ Sa nu mancati din toti pomii din gradina? “

Femeia a raspuns sarpelui: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina“

Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti“.

Atunci sarpele a zis femeii: Hotarat, ca nu veti muri: dar Dumnezeu stie ca in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul“.

Femeia a vazut ca era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea si barbatul a mancat si el.

- Pacatul lui Adam -


Atunci li s-au deschis ochii; au cunoscut ca erau goi au cusut laolalta frunze de smochin  si si-au facut sorturi din ele.

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei (evreieste inseamna “vantul“): si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.

Dumnezeu este in afara spatiului si timpului, este pretutindeni de la inceput si in veci de veci.

Asemeni primilor oameni faptele noastre nu pot sta departe de Dumnezeu.

Poate cineva sa stea intr-un loc ascuns fara sa-l vad Eu? zice Domnul,  nu umplu Eu cerurile si pamantul? zice Domnul. (Ieremia 23. 24).

De ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor si de acolo ii va smulge mana mea;  de s-ar sui chiar in ceruri si de acolo ii voi pogora.

De s-ar ascunde chiar pe varful Carmelului si acolo ii voi cauta si ii voi lua; de s-ar ascunde de privirile mele chiar in fundul marii si acolo voi porunci sarpelui sa-i muste. (Amos 9.2-3).

Dar chiar daca ai locui tot atat de sus ca vulturul, chiar daca ti-ai aseza cuibul intre stele, tot te voi arunca jos si de acolo, zice Domnul. (Obadia 1.4).

Ori in ce ne osandeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si cunoaste toate lucrurile. (1 Ioan 3. 20).

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: “Unde esti“? El a raspuns: ”Ti-am  auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol si m-am ascuns“.

Si Dmnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol”? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci”?

Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat”. Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut”? Femeia a raspuns: “Sarpele m-a amagit si am mancat din pom”.

Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: “Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; “in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana”.

Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul si tu ii vei zdrobi calcaiul.

Cine era sarpele?  Dumnezeu si Cuvantul Sau creau un alt fiu glorios, numit Heylel adica cel ce straluceste, cel mai frumos dintre creatiile lui, nu-ti puteai lua ochii de la el, steaua zilei sau Lucifer (denumit mai tarziu Satana).

“ Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina”.                   (2 Corinteni 11.14). 

 El mai este denumit si un “fiu al zorilor”. Cuvantul si Lucifer:  sunt descrisi ca “stelele diminetii“.       

La Iov 38.7 scrie: “Atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie, cand toti fii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie ...   In aceasta imprejurare Dumnezeu  il puse protector pe Lucifer si ingerii sfinti in gradina Edenului peste Adam si Eva. Lucifer trebuia sa raspunda intodeauna in fata Lui Dumnezeu . I se mai spunea si “Heruvim ocrotitor“. Lucifer se puse pe lucru spre a se instala ca un rege ceresc cu ingerii sub conducerea sa asemenea unei stanci, asemenea “Tirului”, care inseamna stanca. Calea sa de actiune lasa loc unui cantec de jale impotriva lui.  Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:

“Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului, si spune-i: “Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamante, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut.

Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse;  te pusesem pe muntele cel sfant a Lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.

Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. (Ezechiel 28.11-15).    

Si mai tarziu spun : “Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele Lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scantaietoare.

Ti s-a inganfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau de priveliste imparatilor.

Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau, ti-ai spurcat lacasurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tau un foc, care te mistuie si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc.

Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit, si nu vei mai fi niciodata“! (Ezechiel 28. 16-19).

 La Isaia 14.12-14 spune: “Cum ai cazut din cer Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant tu biruitorul neamurilor! Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza- noapte; ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului”.

La Apocalipsa 12.9 spune: “Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intrega lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui”. 

Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. (2 Corinteni 11. 3).

Si nu Adam a fost amagit; ci femeia fiind amagita, s-a facut vinovata de calcarea poruncii. Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruiesc cu smerenie in credinta si in sfintenie. (1 Timotei 2.14-15).

Dar prea iubitilor sa nu uitati un lucru: ca pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi. (2 Petru 3.8).

 Deci, femeia cand a mancat din pom si i-a dat si lui Adam s-a produs o neascultare, adica un pacat cum spune biblia. Domnul le-a spus ca in ziua cand veti manca veti muri; deci in aceiasi zi. Dar Domnul a vorbit in ziua lui (de o mie de ani) ca vor muri. Si Adam a trait 930 de ani. Asa ca Domnul nu minte, nu se schimba. Adam si Eva cand au vazut ca trece ziua lor si nu mor i-au dat dreptate sarpelui.  Dar Adam si Eva nu au realizat ca sarpele i-a mintit si in felul acesta destul de subtil, mai ales pentru inceputul lor, sarpele a introdus in viata MOARTEA.

Femeii i-a zis: “Voi marii foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine“.

Omului i-a zis: “fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el“ blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp.

In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce“.

Adam a pus nevestei sale numele Eva (viata); caci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu i-a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.

Domnul Dumnezeu a zis: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci”.

De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.

Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.

Cine isi ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare. (Proverbe 28.13).

Vor linge pulberea ca sarpele; vor iesi tremurand ca taratoarele pamantului, afara din cetatuile lor, vor veni plini de frica inaintea Domnului, Dumnezeului nostru si se vor teme de tine. (Mica 7.17).

 Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...