Rebeca ceruta in casatorie pentru Isaac

Avraam era batran, inaintat in varsta; si Domnul binecuvantase pe Avraam in orice lucru.

Avraam a zis celui mai batran rob din casa lui, care era ingrijitorul tuturor averilor lui: “ Puneti te rog mana sub coasta mea; si te voi pune sa juri, pe Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele Cananitilor , in mijlocul carora locuiesc, ci te vei duce in tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu Isac.”

Robul i-a raspuns: “ Poate ca femeia n’are sa vrea sa ma urmeze in tara aceasta; va trebui sa duc oare pe fiul tau in tara de unde ai iesit tu? “

Avraam i-a zis: “ Sa nu care cumva sa duci pe fiul meu acolo!

Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatalui meu si din patria mea, care mi-a vorbit si mi-a jurat, zicand: “ Semintei tale voi da tara aceasta,” va trimite pe Ingerul Sau inaintea ta; si de acolo vei lua o nevasta fiului meu.

Daca femeia nu vrea sa te urmeze, vei fi dezlegat de juramantul acesta, pe care te pun sa-l faci. Cu nici un chip sa nu duci insa acolo pe fiul meu.”
Robul si-a pus mana sub coasta stapanului sau Avraam si i-a jurat ca are sa pazeasca aceste lucruri.

Robul a luat zece camile dintre camilele stapanului sau, si a plecat avand cu el toate lucrurile de prêt ale stapanului sau. S-a sculat si a plecat in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor.

A lasat camilele sa se odihneasca, in genunchi, afara din cetate, langa o fantana. Era seara, pe vremea cand ies femeile sa scoata apa.

Si a zis: “ Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam! Te rog da-mi izbanda astazi si indura-Te de stapanul meu Avraam.

Iata! Stau langa izvorul acesta de apa si fetele oamenilor din cetate vin sa scoata apa.

Fa ca fata careia ii voi zice: “ Pleaca-ti vadra, te rog, ca sa beau,” si care va raspunde: “ Bea, si am sa dau de baut si camilelor tale,” sa fie aceea, pe care ai randuit-o Tu pentru robul Tau Isaac! Si prin aceasta voi cunoaste ca Te-ai indurat de stapanul meu.”

Nu sfarsise el inca de vorbit, si a iesit cu vadra pe umar, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcai, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

Fata era foarte frumoasa, era fecioara si nici un barbat nu avusese legaturi cu ea. Ea s-a pogorat la izvor si-a umplut vadra si s-a suit iarasi.

Robul a alergat inaintea ei si a zis: “ Da-mi te rog sa beau putina apa din vadra ta.”

„ Bea Domnul meu ,“ a raspuns ea.  Si s-a grabit de a plecat vadra pe mana si i-a dat sa bea.

Dupa ce i-a dat si a baut de sa saturat, a zis: “ Am sa scot apa si pentru camilele tale, pana vor bea si se vor satura.”

A varsat repede vadra in adapatoare si a alergat iaras la fantana ca  sa scoata  apa; si a scos pentru toate camilele lui.

Omul o privea cu mirare si fara sa zica nimic, ca sa vada daca Domnul a facut sa izbuteasca sau nu calatoria.

Cand sau saturat camilele de baut, omul a luat o veriga de aur de greutatea unei jumatati de siclu si doua bratari grele de zece sicli de aur.

Si a zis: “ A cui fata esti? Spune-mi te rog. Este loc pentru noi in casa tatalui tau, ca sa ramanem peste noapte?”

Ea a raspuns: “ Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcai si a lui Nahor.”

Si i-a zis mai departe: “ Avem paie si nutret din  belsug si este si loc de gazduit peste noapte.”

Atunci omul a plecat capul si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, zicand: “ Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam care nu a parasit indurarea si credinciosia Lui fata de stapanul meu !  Domnul m-a indreptat in casa fratilor stapanului meu.”

Fata a alergat si a istorisit mamei sale acasa cele intamplate.

Rebeca avea un frate, numit Laban. Si Laban a alergat afara la omul acela, la izvor.

Vazuse veriga si bratarile in mainile sorei sale si auzise pe sora-sa Rebeca spunand: “ Asa mi-a vorbit omul acela, care statea langa camile la izvor, si a zis: “ Vino, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Am pregatit casa si am pregatit un loc pentru camile.”

Omul a intrat in casa. Laban a pus sa descarce camilele, a dat paie si nutret camilelor si a adus apa pentru spalat picioarele omului aceluia si a oamenilor care erau cu el.

Apoi i-a dat sa manance. Dar el a zis: “ Nu mananc pana nu voi spune ce am de spus.”„ Vorbeste!“ a zis Laban.

Atunci el a zis: „ Eu sunt robul lui Avraam.

Domnul a umplut de binecuvantari pe stapanul meu, care a ajuns la mare propasire. Ia dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si magari.

Sara , nevasta stapanului meu, a nascut la batranete, un fiu stapanului meu; si lui i-a dat el tot ce are.

Stapanul meu m-a pus sa jur si a zis: “ Sa nu iei fiului meu  o nevasta dintre fetele Cananitilor, in tara carora locuiesc, ci sa te duci in casa tatalui meu si la rudele mele, ca de acolo sa iei nevasta fiului meu.”

Eu am zis stapanului meu: “ Poate ca femeia n-are sa vrea sa ma urmeze.”

Si el mi-a raspuns: „ Domnul inaintea caruia umblu, va trimite pe ingerul Sau cu tine, si-ti va da izbanda in calatorie si vei lua fiului meu o nevasta din rudele si din casa tatalui meu.

Vei fi dezlegat de juramantul pe care mi-l faci, daca te vei duce la rudele mele;si daca nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul pe care mi-l faci.“

Eu am ajuns azi la izvor si am zis: „ Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbanda in calatoria pe care o fac.

Iata eu stau la izvorul de apa, si fata care va iesi sa scoata apa si careia ii voi zice: „ Da-mi te rog, sa beau putina apa din vadra ta,“ si care-mi va raspunde:“ Bea tu insuti si voi da de baut si camilelor tale, „ fata aceea sa fie nevasta pe care a randuit-o Domnul pentru fiul stapanului meu!“

Inainte de a sfarsi de vorbit in inima mea, iata ca a iesit Rebeca, cu vadra pe umar, s-a coborat la izvor, si a scos apa. Eu i-am zis : “ Da-mi sa beau te rog.” Ea s-a grabit si a plecat vadra deasupra umarului si a zis:

“ Bea si voi da de baut si camilelor tale.” Am baut si a dat de baut si camilelor mele.

Eu am intrebat-o, si am zis: „ A cui fata esti?“ Ea a raspuns: „ Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor si al Milcai.“

I-am pus veriga in nas, si bratarile in maini.

Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului si am binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul stapanului Meu Avraam, ca m-a calauzit pe calea cea dreapta, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui.

Acum daca vreti sa aratati bunavointa si credinciosie fata de stapanul meu, spuneti-mi; daca nu, spuneti-mi iaras, ca sa ma indrept la dreapta sau la stanga.”

Laban si Betuel, drept raspuns au zis: “ De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ti mai putem spune nici rau nici bine.  Iata, Rebeca este inaintea ta; ia-o si dute, ca sa fie nevasta fiului stapanului tau, cum a spus Domnul.“

Cand a auzit Robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului.

Si robul a scos scule de argint, scule de aur si imbracaminte, pe care le-a dat Rebecii; I- a dat deasemenea daruri bogate fratelui sau si mamei sale.

Dupa aceea au mancat si au baut, el si oamenii care erau impreuna cu el si s-au culcat. Dimineata cand s-au sculat, robul a zis: „ Lasati-ma sa ma intorc la stapanul meu.“ Fratele si mama fetei au zis: „ Fata sa mai ramana catva timp cu noi macar vreo zece zile; pe urma poate sa plece.“

El le-a raspuns: „ Nu ma opriti, fiindca Domnul mi-a dat izbanda in calatoria mea; lasati-ma sa plec si sa ma duc la stapanul meu.“ Atunci ei au raspuns: „ Sa chemam pe fata si sa o intrebam.“

Au chemat dar pe Rebeca si i-au zis: „ Vrei sa te duci cu omul acesta?“ „ Da vreau“ a raspuns ea.

Si au lasat pe sora lor Rebeca sa plece cu doica ei, cu robul lui Avraam si cu oamenii lui.

Au binecuvantat pe Rebeca si i-au zis: „O, sora noastra, sa ajungi mama a mii de zeci de mii si samanta ta sa stapaneasca cetatile vrajmasilor sai!“.

Rebeca s-a sculat impreuna cu slujnicele ei, au incalecat pe camile, si au urmat pe omul acela. Robul a luat-o pe Rebeca si a plecat.

Isaac se intorsese de la fantana “ Rahai- Roi,” caci locuia in tara de miazazi.

Intr-o seara cand Isaac iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii si s-a uitat; si iata ca veneau niste camile.

Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac si s-a dat jos de pe camila, si a zis robului: “ Cine este omul acesta, care vine inaintea noastra pe camp?” Robul a raspuns: “ Este stapanul meu!” Atunci ea si-a luat mahrama si s-a acoperit.

Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le facuse.

Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui si el a iubit-o.

Astfel a fost mangaiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

                                      Moartea lui Avraam

Avraam a mai luat o nevasta, numita Chetura. Ea i-a nascut pe Zimram, pe Iocsan, pe Medan, pe Madian, pe Isbac si Suah.

Iocsan a nascut pe Seba si pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Asurimii, Letusimii si Leumimii.-

Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa.Toti acestia sunt fii Cheturei.

Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.

Dar a dat daruri fiilor tiitoarelor sale; si pe cand era inca in viata, i-a indepartat de langa fiul sau Isaac inspre rasarit, in tara Rasaritului.

In zilele anilor vietii lui Avraam: el a trait 175 de ani.

Avraam si-a dat Duhul si a murit, dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile; si a fost adaugat la poporul sau.

Isaac si Ismael fii sai , l-au ingropat in pestera Macpela, in ogorul lui Efron, fiul lui Tohar, Hetitul, care este fata in fata cu Mamre.

Acesta este ogorul pe care-l cumparase Avram de la fii lui Het. Acolo au fost ingropati Avraam si nevasta-sa Sara. Dupa moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvantat pe fiul sau Isaac.

El locuia langa fantana  “ Lahai – Roi.

Isaac avea 40 de ani si era singur cand a murit mama-sa Sara.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                El a refuzat sa se casatoreasca cu vreuna din ficele tarii, care erau Cananite, urmase ale blestemului Canan. Isaac astepta  ca tatal sau Avraam sa-i gaseasca o nevasta si  sa aranjeze transmiterea pe mai departe a legamantului fagaduintei. Nevasta trebuia sa fie o femeie tematoare de Dumnezeu si din rudenia cea mai apropiata a lui Avraam. Avraam nu se intorsese in tara din care-l scosese Dumnezeu, nici nu permisese ca fiul sau Isaac sa mearga acolo, ci trimise acolo pe cel mai batran dintre slujitori ca sa aduca o nevasta pentru Isaac din mijlocul neamului sau. Domnul Dumnezeu , facu legatura afara din cetate  cu batranul Eliazar, slujitorul lui Avraam si Rebeca tocmai unde oprise sa adape camilele sale.

Dupa ce a dat camilelor sa bea si dupa ce facu cunostinta cu Eliazar, Rebeca fugii sa dea de stire , ca Robul lui Avraam se afla la marginea cetatii. Fratele ei Laban se grabi si aduse omul in casa.

Inainte de a primi sa manance, Eliazar, povesti tatalui Rebecii, Betuel, misiunea cu care fusese insarcinat. Atat Betuel cat si Laban zisera: “ De la Dumnezeu vine lucrul acesta; noi nu putem sa-ti mai spunem nici rau nici bine. Iata Rebeca este inaintea ta; ia-o si dute ca sa fie nevasta fiului stapanului tau, cum a spus Dumnezeu.

Dupa ce au petrecut  si s-au odihnit peste noapte, Eliazar a cerut sa plece; atunci ei au binecuvantat-o pe Rebeca si i-au zis: “ O, sora a noastra sa ajungi mama a mii de zeci de mii si samanta ta sa stapaneasca cetatile vrajmasilor tai.” A  luat-o pe Rebeca si au plecat la casa stapanului sau. Cand camilele se apropiau de destinatie, Isaac era la camp si-I  vazu venind. Caravana se opri, Rebeca isi puse valul ei de mireasa peste fata, iar slujitorul Eliazar marturisi totul asa cum se intamplase.

Isaac duse pe rebeca in cortul mamei sale Sara; aluat pe Rebeca de nevasta si a iubit-o. Asa a fost mangaiat Isaac de pierderea mamei sale.  Geneza 24. 66,67

Nu exista nici o scriere sau sa se poata da vreo interpretare din cele scrise precum ca ar fi fost de fata vreun preot sau ca ar fi luat la vreo oarecare parte la aceste intamplari. Pentru ca  acestea erau in conformitate cu

Legea Lui Dumnezeu. Aceasta parte profetica indeplineste pe mai departe juramantul Domnului catre Avraam  ca samanta lui trebuie sa fie numeroasa ca stelele cerului si ca nisipul marii. Si ea simbolizeaza ca singurul fiu a lui Dumnezeu ca “ Samanta”, nu v-a fi singur, ci ca Dumnezeu conform planului Sau, ii v-a da frati, ( asociati )

Peste care Fiul va fi Capul, dupa cum barbatul este capul femeii.   1 Corinteni 11.3

In concluzie, Isaac continua sa simbolizeze pe Isus Cristos ca Samanta, pe cand Rebeca simbolizeaza grupul de crestini, pe care Dumnezeu ii da lui Isus Cristos ca “ Mireasa”. Ei sunt trupul lui Cristos, al carui Cap este Isus. Prin casatoria cu Isaac, Rebeca deveni nora lui Avraam si deveni una cu Isaac, tipica samanta a fagaduintei.

Aceasta simbolizeaza cum ca aceia care constitue mireasa lui Cristos, sau nevasta Mielului, vor fi uniti prin adoptia Lui Dumnezeu, impreuna cu samanta Cristos Isus si prin aceasta devin  parte a Samantei mai marelui Avraam.  Aceasta nu este vreo interpretare particulara a vreunui om,  ci Scripturile indeparteaza orice indoiala; este scris : “ Intelegeti si voi dar, ca fii lui Avraam sunt cei ce au credinta”. Dumnezeu va socoti neprihanite pe neamuri, prin credinta. Nu i-a spus lui Avraam mai dinainte ca neamurile sunt binecuvantate in el?

 Aducandu-i aceasta veste buna: acum toate fagaduintele au fost facute lui Avraam si semintei lui. Nu zice: si semintelor ( ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una: si semintei tale,

Adica CRISTOS. 

Prin Cristos Isus, Dumnezeu binecuvantaza pe aceia care arata credinta si o dovedesc si apoi El ii adopta ca fii ai sai si ii face una cu Isus Cristos.Caci toti sunteti fii  ai lui Dumnezeu prin credinta in Isus Cristos.

Din Samanta lui Avraam mostenitori prin fagaduinta.     Galateni 3.26

Legamantul lui Dumnezeu cu Avraam nu spune si cati vor fi adoptati, adica in Isus Cristos  (biserica) ca mireasa a Sa. Ei sunt ca nisipul si stelele cerului.  Apocalipsa 7.9

Urmasii lui Ismael

Iata spita neamului lui Ismael, fiul lui Avraam nascuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.

Iata numele fiilor lui Ismael, dupa numele lor, dupa neamurile lor:

Nebaiot, intaiul nascut al lui Ismael; Chedar Adbeel,Mibsam,Misba,

Duma, Masa; Hadad, Tema, Letur,Nafis si Chedma.

Acestia sunt fiii  lui Ismael; acestea sunt numele lor, dupa satele si taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, dupa neamurile lor.

Si iata anii vietii lui Ismael: 137 de ani. El si-a dat duhul si a murit si a fost adaugat la poporul sau.

Fiii lui au locuit de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului, cum mergi spre Asiria.

El s-a asezat in fata tuturor fratilor sai.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

                                                Jertfirea lui Isaac

Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam si i-a zis: Avraame!” “Iata-ma”’ a raspuns el.

Dumnezeu i-a zis: “ Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune. “

Avram s-a sculat dis de dimineata, a pus saua pe magar si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac.

A taiat lemne pentru arderea de tot si a pornit spre locul, pe care il spusese Dumnezeu.

A treia zi Avraam a ridicat ochii, si a vazut locul de departe.

Si Avraam a zis slugilor sale: “ Ramaneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pana acolo sa ne inchinam si apoi ne vom intoarce la voi.”

Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus in spinarea fiului sau Isaac si au luat in mana focul si cutitul. Si a mers astfel amandoi impreuna.”

Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis:  “ Tata!”  „ Ce este fiule ?“ I-a raspuns el. Isaac a zis din nou:” Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru ardetrea de tot? “

“Fiule”, a raspuns Avraam, “Dumnezeu insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amandoi impreuna inainte.

Cand au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar si a asezat  lemnele pe el. A legat pe fiul sau Isaac si la pus pe altar, deasupra lemnelor..

Apoi  Avraam a intins mana si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau.

Atunci ingerul Domnului la strigat din ceruri si a zis: “ Avraame! Avraame! “ Iata-ma!”, a raspuns el.

Ingerul a zis sa nu pui mana pe baiat, si sa nu-I faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat nu ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru mine.”

Avraam a ridicat ochii, si a vazut inapoia lui un berbece, incurcat cu coarnele intr-un tufis; si Avraam s-adus de a luat berbecele si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau.

Avraam a pus locului aceluia numele: “ Domnul va purta de grija”. De aceea se zice si azi: “ La muntele unde Domnul va purta de grija”.

Ingerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam, si a zis: “ Pe mine insumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n’ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samanta ta va stapani cetatile vrajmasilor ei.

Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat porunca Mea!”.

Avraam s-a intors la slugile sale si s-au sculat si au plecat impreuna la Beer-Seba, caci Avraam locuia la Beer-Seba.

                                                Spita neamului lui Nahor

Dupa aceste lucruri, I s-a spus lui Avraam: “ Iata Milca a nascut si ea copii fratelui tau Nahor, si anume pe Ut, intaiul sau nascut, pe Buz, fratele sau, pe Chemuel, tatal lui Aram, pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Idiaf si pe Betuel.

Betuel a nascut pe Rebeca.  Acestia sunt cei  opt fii pe care i-a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. Tiitoarea lui, numita Reuma, a nascut si ea pe Tebah, Gaham, Tahas si Maca.

Incepand cu acest episod sa-i zic asa, Avraam il simboliza pe Dumnezeu pe pamant, ca  “Tata” al “samantei “ promise. Femeia sa Sara simboliza universul Sfant al lui Dumnezeu prin care aduce Iehova la iveala “ samanta” , o entitate care este simbolizata in Scriptura ca o “ femeie “ curata si sfanta a lui Dumnezeu si care se numeste  Sion. Sionul (femeia) entitatea universala a lui Dumnezeu, compusa din creaturile sale credincioase, care sunt intr-o relatie de legamant cu El, fiind consacrate si devotate Lui. Intrega entitate universala este unita cu El cu legaturi sfinte, intocmai ca legaturile de casatorie de la care nu exista divort, cu exceptia nimicirii pentru creatura devenita pe parcurs necredincioasa, separate astfel de la Dumnezeu.

Isaac era singurul fiu nascut a lui Avraam prin Sara femeia lui.

El il iubea pe Isaac foarte mult. Isaac la vremea aceea simboliza pe singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu; Cuvantul, Capul Universului lui Dumnezeu. Singurul  Fiu nascut a lui Dumnezeu a fost luat din univers  pentru ca sa devina “ Omul Cristos Isus” si dupa  aceea sa devina un Rege si Preot in veac  “ dupa randuiala lui Melhisedec”. Acest lucru il voi explica si dezvolta mult mai tarziu. Totul la timpul lui.

Avraam a crescut pe Isaac in credinta si ascultare Lui Dumnezeu, dupa cum spusese si Dumnezeu: “Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit. Geneza 18.19

Prin indeplinirea cu credinciosie a poruncii lui Dumnezeu, Avraam a luat pe Isaac si a mers cale de trei zile spre nord, in tara Moria, ca sa-l aduca acolo ca ardere de tot lui Dumnezeu  pe unul din munti.  El a dovedit iubirea fata de creatorul sau, care era mai mare fata de iubirea sa fata de singurul sau fiu.

Iar Isaac fiind pe altar, nu fugii, ci cu devotament hotarat sa-si pastreze integritatea inaintea Dumnezeului sau  cu credinciosie pana la moarte. El se lasa sa fie legat si pus pe lemnele  altarului. Avraam lua cutitul si in momentul urmator il ridica la punctul extrem pentru al injunghia pe Isaac. Dar intr-un moment fulgerator ingerul lui Dumnezeu striga din cer si-l opri. In clipa aceea Isaac era ca si mort pentru credinciosia sa . Pentru Avraam, el era ca si mort si  pe deplin jertfit. Ingerul Lui Dumnezeu chema a doua oara pe Avraam din ceruri si i-a zis : “ Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta”. Geneza 22.15- 18

Cu aceasta pronuntare legamantul lui  Dumnezeu cu Avraam este complet. Ea arata ca eliberarea de  dusmanii lui Dumnezeu si ai omului se va castiga prin biruinta “ samantei “ promise. Dumnezeu accentua ca si altii vor fi asociati impreuna cu “ samanta “, ca fii ai lui Dumnezeu, dar ca numarul tuturor acelora nu fusese inca destainuit, ci era ca stelele si ca grauntele de nisip, peste puterea omului de atunci sa-I numere. Prin “ samanta “ toate natiunile care binecuvanteaza pe Iehova Dumnezeu si-l asculta, vor fi binecuvantate. Dupa textul ebraic: “ Astfel toate natiunile pamantului se vor binecuvanta in samanta ta.” Binecuvantarea nu va venii in mod automat, ci prin exercitarea credintei si supunerii, oamenii tuturor nationalitatilor indiferent de sex vor primi binecuvantarea. Acest episod  din istorie cu Avraam si Isaac pe muntele Moria s-a simbolizat in mod exact ca fiul Lui Dumnezeu isi va pastra integritatea inaintea Lui Dumnezeu,si credinciosie pana la moarte, pentru justificarea numelui Tatalui Sau si ca din iubire pentru noua lume a dreptatii, Dumnezeu va da pe acest Fiu al Lui sa fie Samanta si Regele asemenea lui Melhisedec.  “  Fiindca atat a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El , sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”    Ioan 3.16

Melhisedec era un preot al lui Dumnezeu si totodata rege al Salemului  (pacii).

Avraam il recumoscu si-i plati tribut.. Dumnezeu prevesti prin gura profetului sau ca Mesia va fi pe veci preot dupa randuiala lui Melhisedec.  Psalm 110.4

Evreii nu au tinut cont de aceasta profetie si se gandira ca orice va fi de ordin preotesc,  in legatura cu Planul Lui Dumnezeu, va fi implinit de preotia Aronica. Datorita asteptarii  lor dupa imparatia si Gloria lui Mesia ii facu sa treaca cu vederea lucrarea sa de ispasitor a pacatelor. Si asa nu si-au dat seama si de faptul ca Mesia este compus din mai multi membrii. Isus este Capul si Biserica (adunarea, nu cladirea) este trupul preotiei lui Melhisedec.

Crestinii sunt foarte preocupati de domnia lui Mesia, cat si faptul ca a deveni  membru in aceasta preotie regeasca inseamna sa iei parte cu Isus la sacrificiul vietii pamantene, dupa cum spune Sfantul Pavel in  Romani 12.1

Se presupune ca Melhisedec a fost unul din Regii pastori care au invadat Egiptul cladind Piramida cea Mare care acopera 12 acre de pamant, cunoscuta  ca una din cele sapte minuni ale lumii. Astronomii ne spun ca masuratorile ei, indica lungimea anului, greutatea pamantului, distanta soarelui de pamant. Iar drumurile interioare reprezinta istoria omeneasca – in jos ; drumul pacatului si al mortii – in sus; lagamantul legii, varsta Evanghelica ,Gloria imparatiei, a bisericii si restatornicirea omeneasca.

                                                Moartea si ingroparea Sarei

Viata Sarei a fost de 127 de ani: acestia sunt anii vietii Sarei.

Sara a murit la Chiriat – Arba adica Hebron, in tara Canaan; si Avraam a venit sa jeleasca pe Sara si sa o planga.

Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale si a vorbit astfel fiilor lui Het : “ Eu sunt strain si venetic printre voi, dati-mi un ogor, ca loc de ingropare la voi, ca sa-mi ingrop moarta si sa o ridic dinaintea mea.”

Fiii lui Het au raspuns astfel lui Avraam: “ Asculta-ne domnule! Tu esti ca un domnitor a lui Dumnezeu in mijlocul nostru; ingroapa-ti moarta in cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul dintre noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta in mormantul lui.”

Avraam s-a sculat si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii, adica inaintea fiilor lui Het.

Si le-a vorbit astfel: “ Daca gasiti cu cale  sa-mi ingrop moarta si sa o iau dinaintea ochilor mei, ascultati-ma si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar, sa-mi dea pestera Macpela care-i a lui si care este chiar la marginea ogorului lui; sa mi-o dea in schimbul pretului ei, ca sa-mi slujeasca drept loc pentru ingropare in mijlocul vostru.”

Efron era si el acolo in mijlocul fiilor lui Het. Si Efron, Hetitul, a raspuns lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si in auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii: “ Nu, domnul meu, asculta-ma!  Iti daruiesc ogorul si pestera care este in el. Ti-le daruiesc in fata fiilor norodului meu; si ingroapa-ti moarta.”

Avraam s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii.

Si a vorbit astfel lui Efron, in auzul norodului tarii: “ Asculta-ma, te rog! Iti dau pretul ogorului: primestel de la mine; si-mi voi ingropa moarta in el.”

Si Efron a raspuns astfel lui Avraam: O bucata de pamant de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta intre mine si tine?  Ingroapa-ti dar moarta!”

Avraam a inteles pe Efron. Si Avraam a cantarit lui Efron pretul cumpararii de care vorbise, in fata fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor.

Ogorul lui Efron din Macpela, care este fata in fata cu Mamre, ogorul si pestera din el si toti copacii care se aflau in ogor si in toate hotarele lui dejur imprejur, au fost intarite astfel ca mosie a lui Avraam, in fata fiilor lui Het, si a tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii.

Dupa aceea Avraam a ingropat pe Sara, nevasta-sa, in pestera din ogorul Macpela, care este fata in fata cu Mamre, adicaHebron, in tara Canaan.

Ogorul si pestera din el au fost intarite astfel lui Avraam ca ogor pentru inmormantare, de catre fiii lui Het.

Cand Avraam era in varsta de 137 de ani, nevasta sa credincioasa muri.Venise stirea din cetatea lui Haran in Mesopotamia, aproape de izvorul raului Eufrat, unde se stabilise Nahor, fratele mai batran a lui Avraam.`

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

            Nu totdeauna iti iese cum vrei tu si ceea ce-ti doresti tu, nu totdeauna depinde numai de tine.

            Cu regret de intarzierea avuta pentru articolele ce urmau si cu scuzele de rigoare am inceput iarasi sa scriu.

Nasterea lui Isaac

            Domnul si-a adus aminte de cele ce spusese Sarei si Domnul a implinit fata de Sara ce fagaduise.

            Sara a ramas insarcinata, si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea hotarata, despre care-i vorbise Dumnezeu.

            Avraam a pus fiului sau nou nascut, pe care i-l nascuse Sara, numele Isaac.

            Avraam a taiat imprejur pe fiul sau Isaac, la varsta de opt zile, cum ii poruncise Dumnezeu.

            Avraam era in varsta de 100 de ani, la nasterea fiului sau Isaac.

            Si Sara a zis: “ Dumnezeu m-a facut de ras: oricine va auzi, va rade de mine.”

Si a adaugat: “ Cine s-ar fi gandit sa spuna lui Avraam ca Sara va da tita la copii?

            Si totus i-am nascut un fiu la batranete!”

           

                                                            Izgonirea Agarei in pustie

            Copilul s-a facut mare si a fost intarcat. Avraam a facut un ospat mare in ziua cand a fost intarcat Isaac.

            Sara a vazut razand pe fiul  pe care-l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar.

            Si a zis lui Avraam: “ Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei; caci fiul roabei acesteia nu va mosteni impreuna cu fiul meu, cu Isaac.”

            Cuvintele Acestea nu au placut deloc lui Avraam, din pricina fiului sau.

Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: “ Sa nu te mahnesti de cuvintele acestea, din pricina copilului si din pricina roabei tale: fa Sarei tot ce-ti cere; caci numai din Isaac va iesi o samanta, care va purta cu adevarat numele tau.

            Dar si pe fiul roabei tale il voi face un neam, caci este samanta ta.”

            A doua zi Avraam s-a sculat de dimineata; a luat paine si un burduf de apa, pe care la dat Agarei si i l-a pus pe umar; i-a dat si copilul, si i-a dat drumul. Ea a plecat si a ratacit prin pustia Beer- Seba

            Cand s-a ispravit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufis, si s-a dus si a sezut in fata lui la o mica departare de el, ca la o aruncatura de arc; caci zicea ea: “ Sa nu vad moartea copilului!” A sezut dar in fata lui la o parte, a ridicat glasul si a inceput sa planga.

            Dumnezeu a auzit glasul copilului; si Ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar si i-a zis: “ Ce ai tu, Agar? Nu te teme caci Dumnezeu a auzit glasul copilului in locul unde este.

            Scoala-te ia copilul si tine-l de mana; caci voi face din el un neam mare.“

            Si Dumnezeu i-a deschis ochii, si ea a vazut un izvor de apa; s-a dus de a umplut burduful de apa si a dat copilului sa bea.

            Dumnezeu a fost cu copilul care a crescut, a locuit in pustie si a ajuns vanator cu arcul.

            A locuit in pustiul Paran si mama-sa i-a luat o nevasta din tara Egiptului.

                                                Legamantul lui Avraam cu Abimelec

           

            In vremea aceea Abimelec, insotit de Picol, capetenia ostirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: Dumnezeu este cu tine in tot ce faci.

            Jura-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu ca nu ma vei insela niciodata, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepotii mei si ca vei avea fata de mine si fata de tara in care locuiesti ca strain, aceiasi bunavointa pe care o am eu fata de tine.

Avraam a zis: “ Jur!”

            Dar Avraam a bagat vina lui Abimelec pentru o fantana de apa, pe care pusesera  mana cu sila robii lui Abimelec.

            Abimelec a raspuns:” Nu stiu cine a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de stire si nici eu nu aflu decat azi.”

            Si Avraam a luat oi si boi, pe care ia dat lui Abimelec; si au facut legamant amandoi.

            Avraam a pus deoparte sapte mielusele din turma.

            Si Abimelec a zis lui Avraam: “ Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai pus deoparte? “

            El a raspuns: “ Trebuie sa primesti din mana mea aceste sapte mielusele, pentru ca sa-mi slujeasca de marturie ca am sapat fantana aceasta.”

            Iata de ce locul acesta se numeste Beer-Seba, caci acolo si-au jurat ei credinta unul altuia.

            Astfel au facut ei legamant la Beer- Seba.

            Dupa aceea Abimelec s-a sculat impreuna cu Picol, capetenia ostirii sale si s-au intors in tara Filistenilor.

            Avraam a sadit un tamarisc la Beer-Seba; si a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vesnic.

            Avraam a locuit multa vreme ca strain in Tara Filistenilor.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Pacatul fetelor lui Lot

Lot a iesit din Toar si a ramas pe munte cu cele doua fete ale lui, caci s-a temut sa ramana in Toar.

A locuit intr-o pestera, cu cele doua fete ale lui. Cea mai mare a zis celei mai tinere: “Tatal nostru este batran; si nu mai este niciun barbat in tinutul acesta, ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor. Vino, sa-l punem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, ca sa ne pastram samanta prin tatal nostru”. Au facut dar pe tatal lor de a baut vin in noaptea aceea;  si cea mai mare s-a dus si s-a culcat cu tatal ei . El nu a bagat de seama nici cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat. A doua zi cea mai mare a zis celei mai tinere: iata eu m-am culcat in noaptea trecuta cu tatal meu; haidem sa-I dam sa bea vin si in noaptea aceasta si du-te si te culca si tu cu el, ca sa ne pastram samanta prin tatal nostru”.

Au dat tatalui lor de a baut vin si in noaptea aceea ; apoi cea mai tanara s-a dus si s-a culcat cu el. El n-a bagat de seama nici cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat. Cele doua fete ale lui Lot au ramas astfel insarcinate de tatal lor. Cea mai mare a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Moab; el este tatal Moabitilor din ziua de azi. Cea mai tanara a nascut si ea un fiu, caruia i-a pus numele Ben- Ammi: el este tatal Amonitilor din ziua de azi.

- Avraam in Gherar -

Avraam a plecat de acolo in tara de miazazi s-a asezat intre Cades si Sur si a locuit ca strain in Gherar. Avraam zicea despre Sara nevasta-sa: “Este sora mea!” S-a temut sa spuna ca este nevasta-sa, ca sa nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec imparatul Gherarei, a trimis si a Luat pe Sara. Atunci Dumnezeu s-a aratat noaptea in vis lui Abimelec,si i-a zis: “Iata ai sa mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, caci este nevasta unui barbat”. Abimelec, care nu se apropiase de ea, a raspuns: ”Doamne vei omora Tu oare chiar si un neam nevinovat? Nu mi-a spus el ca este soru-sa? Si n-a zis ea insasi ca el este frate-sau?  Eu am lucrat cu inima curata si cu maini nevinovate”. Dumnezeu i-a zis in vis: “Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata: de aceea te-am si ferit sa pacatuiesti impotriva Mea. Iata de ce nu am ingaduit sa te atingi de ea. Acum da omului nevasta inapoi; caci el este prooroc, se va ruga pentru tine si vei trai. Dar daca n-o dai inapoi, sa stii ca vei muri negresit, tu si tot ce-i al tau”. Abimelec s-a sculat dis de dimineata, a chemat pe toti slujitorii sai, si le-a spus tot ce se intamplase.Si oamenii aceia au fost cuprinsi de o mare spaima. Abimelec a chemat si pe Avraam si i-a zis: “Ce ne-ai facut? Si cu ce am pacatuit eu impotriva ta, de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare? Ai facut fata de mine atatea lucruri care nu trebuiau nicidecum facute.”Si Abimelec a zis lui Avraam: “Ce ai vazut de ai facut lucrul acesta?“ Avraam a raspuns: “Imi ziceam ca fara indoiala, nu-i nici o frica de Dumnezeu in tara aceasta, si ca au sa ma omoare din pricina nevestei mele. Dealtfel este adevarat ca este sora mea, fiica tatalui meu; numai ca nu-i fiica mamei mele; si a ajuns sa-mi fie nevasta. Cand m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, am zis Sarei: “Iata hatarul pe care ai sa mi-l faci: in toate locurile unde vom merge spune despre mine ca sunt fratele tau”. Abimelec a luat oi si boi, robi si roabe, si le-a dat lui Avraam; si i-a dat inapoi si pe Sara, nevasta-sa. Abimelec a zis: “Iata tara mea este inaintea ta; locuieste unde iti va placea”. Si Sarei i-a zis: “Iata dau fratelui tau o mie de arginti; aceasta sa-ti fie o dovada de cinste, fata de toti cei ce sunt cu tine, asa ca inaintea tuturor vei fi fara vina”. Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, si Dumnezeu a insanatosit pe Abimelec, pe nevasta si roabele lui, asa ca au putut sa nasca. Fiindca Domnul incuiase pantecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Urmare Sodoma si Gomora

Din descrierea bibliei, Sodomitii locuiau intr-o vale foarte mare si bogata si  prin aceasta ei erau scutiti oarecum de blestemul care spunea ca painea trebuie sa fie obtinuta cu sudoarea fruntii. Acest lucru ii facuse plini de egoism si pacat. Biblia ii invinuieste de indestulare de paine, inganfare si lipsa de griji; insa pe cel sarac si pe cel care nu avea nu-l ajutau, ba mai mult faceau si uraciuni inaintea lui Dumnezeu; si pentru ca Dumnezeu i-a vazut, i-a indepartat. “Iata care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si ficele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit. Ele s-au semetit si au facut uraciuni blestemate inaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, cand am vazut lucrul acesta.” (Ezechiel 16. 49,50). “Ce s-a intamplat in zilele lui Lot , se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului. (Luca 17. 28,29, 30).
Biblia ne arata ca nu sunt pierduti Sodomitii in veci, caci Dumnezeu prin mila Sa prin Hristos ii cuprinde si pe Sodomiti, desi au pacatuit. Isus insusi ne spune ca in timpul domniei mesianice, in ziua judecatii, Sodomitii si toti ceilalti care nu au fost incercati in viata prezenta vor avea ocazia sa auda despre gratia lui Dumnezeu si sa se bucure de ea. Isus ne spune ca in aceasta domnie, starea Sodomitilor va fi mai tolerabila decat acea a poporului carui  i-a predicat la prima lui venire pe pamant. Faptul acesta ni-l explica, spunandu-ne, ca daca Sodomitii ar fi avut  ocazia care a fost oferita locuitorilor din Horazim, Betsaida si Capernaum, ei s-ar fi pocait umbland in sac si acoperiti cu cenusa; de aceea la judecata viitoare va fi mai usor pentru ei decat pentru aceia care au auzit si au respins vestea Domnului.
“Adevarat va spun, ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea.” (Matei 10.15). “Atunci Isus a inceput sa mustre cetatile in care fusesera facute cele mai multe din minunile Lui, pentru ca nu se pocaisera. “Vai de tine Horazime!” a zis El. “Vai de tine, Betsaido!’ Caci daca ar fi fost facute in Tir si Sidon minunile care au fost facute in voi, de mult s-ar fi pocait, cu sac si cenusa. De aceea va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Tir si Sidon decat pentru voi. Si tu Capernaume, vei fi inaltat oare pana la cer? Vei fi pogorat pana in Locuinta mortilor; caci daca ar fi fost facute in Sodoma minunile care au fost facute in tine, ea ar fi ramas in picioare pana in ziua de astazi. De aceea va spun ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei decat pentru tine”. Profetia lui Ezechiel este foarte clara si lamurita pe deplin cand vesteste iertarea, restituirea si binecuvantarea pentru Israel, si mentioneaza ca Sodomitii vor primi gratia lui Dumnezeu si binefacerile Noului Legamant sub Domnia si imparatia lui Hristos. “Caci bunatatea ta ajunge pana la ceruri si mila ta este mai adanca decat marea”.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...