Melhisedec binecuvanteaza pe Avram

Dupa ce s-a intors Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care erau impreuna cu el, imparatul Sodomei i-a iesit in intampinare in valea Save, sau valea imparatului. Melhisedec imparatul Salemului, a adus paine si vin: el era preot al lui Dumnezeului Celui Prea Inalt. Melchisedec a binecuvantat pe Avram si a zis: “Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Inalt, Ziditorul cerului si al pamantului. Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Prea Inalt care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale”! Si Avram i-a dat zeciuiala din toate. Imparatul Sodomei a zis lui Avram: “Da-mi oamenii, si tine bogatiile pentru tine”.

Avram a raspuns Imparatului Sodomei: “Ridic mana spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Inalt, Ziditorul cerului si al pamantului, si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de incaltaminte, ca sa nu zici: “Am imbogatit pe Avram. Nimic pentru mine”! afara de ce au mancat flacaii, si partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Escol, Si Mamre: ei pot sa-si ia partea lor”!

- Samanta lui Avram -

Dupa aceste intamplari, Cuvantul Domnului a vorbit lui Avram intr-o vedenie si a zis: “Avrame nu te teme: Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare”.

Avram a raspuns: ”Doamne Dumnezeule ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”.

Si Avram a zis: “Iata ca nu mi-ai dat samanta si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu. Atunci Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: ”Nu el va fi mostenitorul tau ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau“. Si dupa ce l-a dus afara, i-a zis: “Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri, Asa va fi samanta ta”. Avram a crezut pe Domnul si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.

 - Tara fagaduita semintei lui Avram -

Domnul i-a mai zis: “Eu sunt Domnul care te-a scos din Ur din Haldea, ca sa-ti dau in stapanire tara aceasta”.

Avram a raspuns: “Doamne, Dumnezeule, prin ce voi cunoaste ca o voi stapani”? Si Domnul i-a zis: “Ia o juncana de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel”. Avram a luat din toate dobitoacele acestea, le-a despicat in doua si a pus fiecare bucata una in fata alteia; dar pasarile nu le-a despicat. Pasarile rapitoare s-au napustit peste starvuri; dar Avram le-a izgonit. La apusul soarelui un somn adanc a cazut peste Avram; si iata ca la apucat o groaza si un mare intuneric. Si Domnul i-a zis lui Avram: “Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu timp de 400 de ani. Dar neamul al caruia va fi roaba il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de acolo cu mari bogatii. Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. In al patrulea neam ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea Amoritilor nu si-a atins inca varful”.

Dupa ce a asfintit soarele, s-a facut un intuneric adanc; si iata ca a iesit un fum ca dintr-un cuptor si niste flacari au trecut prin dobitoacele despicate.

In ziua aceea Domnul a facut un legamant cu Avram, si i-a zis: “Semintei tale dau tara aceasta de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat, si anume: tara Chenitilor, a Chenizitilor, a Cadmonitilor, a Hetitilor, a Ferezitilor, a Refaimitilor, a Amoritilor, a Canaanitilor, a Ghirgasitilor si a Iebusitilor.”

- Sarai si Agar -

Sarai nevasta lui Avram, nu-i nascuse deloc copii. Ea avea o roaba egipteanca numita Agar. Si Sarai a zis lui Avram: “Iata Domnul m-a facut stearpa; intra te rog la roaba mea; poate ca voi avea copii de la ea”. Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, si a dat-o de nevasta barbatului sau Avram, dupa ce Avram locuise ca strain zece ani in tara Canaan. El a intrat la Agar si ea a ramas insarcinata. Cand s-a vazut ea insarcinata, a privit cu dispret pe stapana-sa. Si Sarai a zis lui Avram: “Asupra ta sa cada batjocora aceasta care mi se face! Eu insumi ti-am dat in brate pe roaba mea; si ea cand a vazut ca a ramas insarcinata, m-a privit cu dispret. Sa judece Domnul intre mine si tine”! Avram a raspuns Saraiei: “Iata roaba ta este in mana ta; fa-i ce-ti place”! Atunci Sarai s-a purtat rau cu ea.

- Fuga Agarei - Nasterea lui Ismail -

Ingerul Domnului a gasit-o langa un izvor de apa in pustie si anume langa izvorul care este pe drumul ce duce la Sur. El a zis: “Agar, roaba Sarei, de unde vii si unde te duci“? Ea a raspuns: “Fug de stapana mea Sarai”. Ingerul Domnului i-a zis: “Intoarce-te la stapana-ta si supune-te sub mana ei”. Ingerul Domnului i-a zis: “Iti voi inmulti foarte mult samanta, si ea va fi atat de multa la numar, ca nu va putea fi numarata”. Ingerul Domnului i-a zis: “Iata acum esti insarcinata si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ismael: (Este format din doua cuvinte care inseamna “Dumnezeu aude“ ) caci Dumnezeu a auzit mahnirea ta. El va fi ca un magar salbatic printre oameni; mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor, si mana tuturor oamenilor va fi impotriva lui; si va locui in fata tuturor fratilor lui”. Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: ”Tu esti Dumnezeu care ma vede”! Caci a zis ea: “Cu adevarat am vazut aici spatele Celui ce m-a vazut”!

De aceea “Fantana Celui viu care ma vede”; care este intre Cades si Bared. Agar a nascut lui Avram un fiu; si Avram a pus fiului pe care l-a nascut Agar, numele Ismael. Avram era de 86 de ani, cand i-a nascut Agar pe Ismael.

- Numele lui Avram schimbat in Avraam -

Cand a fost Avram in varsta de 99 de ani, Domnul i s-a aratat, si i-a zis: “Eu  sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbla inaintea mea si fii fara prihana.Voi face un legamant intre Mine si tine, si te voi inmulti nespus de mult”. Avram s-a aruncat cu fata la pamant; si Dumnezeu i-a vorbit astfel: “Iata legamantul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avraam;  (vine din doua cuvinte care inseamna: “Tatal al unei multimi“) caci te fac tatal multor neamuri. Te voi inmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri intregi; si din tine vor iesi imparati.

Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; aceasta va fi un legamant vesnic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine. Tie si semintiei tale dupa tine, iti voi da tara in care locuiesti acum ca strain si anume iti voi da toata tara Canaanului in stapanire vesnica; si Eu voi fi Dumnezeul lor.

- Taierea imprejur -

Dumnezeu a zis lui Avraam: „Sa pazesti legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din neam in neam. Acesta este lagamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi si samanta ta dupa tine; tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur. Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru; si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi. La varsta de opt zile orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de la vreun strain, care nu face parte din neamul tau. Va trebui taiat imprejur atat robul nascut in casa cat si cel cumparat cu bani; si astfel legamentul Meu sa fie intarit in carnea voastra ca un legamant vesnic. Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: caci a calcat legamantul Meu.

- Sarai se numeste Sara -

Dumnezeu a zis lui Avraam: “Sa nu mai chemi Sarai pe nevasta-ta Sarai; ci numele ei sa fie Sara. Eu o voi binecuvanta, si-ti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvanta, si ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea”. Si Avraam s-a aruncat cu fata la pamant si a ras, caci a zis in inima lui: “sa i se mai nasca un fiu unui barbat de 100 ani? Si sa mai nasca oare Sara la 90 ani”? Si Avraam a zis lui Dumnezeu: ”Sa traiasca Ismael inaintea Ta - Dumnezeu a zis: “Cu adevarat nevasta-ta Sara iti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheiat legamantul Meu cu el ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. Dar si cu privire la Ismael te-am sccultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca, si-l voi inmulti nespus de mult; 12 voievozi va naste si voi face din el un neam mare. Dar legamantul Meu il voi incheia cu Isaac pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta. Cand a ispravit de vorbit el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam.

- Avraam si casa lui este taiata imprejur -

Avraam a luat pe fiul sau Ismael, pe toti cei ce se nascusera in casa lui, si pe toti robii cumparati cu bani, adica pe toti cei de parte barbateasca dintre oamneii din casa lui Avraam si le-a taiat imprejur carnea preputului, chiar in ziua aceaa, dupa porunca pe care i-o daduse Dumnezeu. Avraam era in varsta de 99 ani cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. Fiul sau Ismael era in varsta de 13 ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. Avraam si fiul sau Ismael au fost taiati imprejur chiar in ziua aceea. Si toti oamenii din casa lui: robi nascuti in casa lui sau cumparati cu bani de la straini au fost taiati imprejur impreuna cu el.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Judecata lui Dumnezeu asupra pamantului

Datorita unor informatii televizate referitoare la “Sfarsitul lumii” am intrerupt continuarea articolul precedent  si o sa va scriu un pic despre asta:

JUDECATA  LUI  DUMNEZEU ASUPRA  PAMANTULUI  ADUCE  NUMAI  BUCURIE

           

Pe cei care nu au citit Sfanta Scriptura ii cred, ca atunci cand aud asemenea stire [sfarstiul lumii] au o stare de suparare, frica si groaza. Vin prea multi la televizor sa-si expuna aberatiile fara a cunoaste insa Biblia care a fost scrisa prin revelatie divina, prin profeti si apostoli. Ma adresez cu precadere crestinilor care stiu ca aceasta este revelatia Domnului pentru om. De la Adam si pana la Apocalipsa, Dumnezeu a facut o revelatie pentru om ca acesta sa nu fie in nesiguranta si in nestiinta.Dumnezeu i-a spus omului tot ce trebuia sa stie despre planul Sau.

La Psalmul 98.4,9  scrie: “Strigati catre Domnul cu strigate de bucurie, toti locuitorii pamantului;  chiuiti, strigati de bucurie!  Si cantati laude!”. Caci El vine sa judece pamantul.

Oamenii asteapta cu frica si groaza “ziua de judecata“. Singurul motiv de teama ar fi lipsa de informare, caci acestia sunt ignoranti si lenesi si nu citesc si nu-i intereseaza. Mai mult se si manipuleaza unii pe altii afisandu-si superioritatea nejustificata spunand ca asta a mai fost si o sa mai fie cat e lumea si pamantul, fara sa cerceteze. Iar cand vine unul cu o stire grozava ca sa para cunoscator, multi zic: aoleo! ce ne facem?

“Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca. Adica sa-si recunoasca greselile si sa nu le mai faca si sa asculte de Cuvantul Lui. Pentru ca a oranduit  o zi la care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul (Isus) care L-a randuit  pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti…(Fapt. Apost.17.30,31). 

Aceasta judecata nu vine ca judecata omului, la tribunal, pe pamant – l-a judecat si l-a condamnat, adica i-a si dat sentinta. Pentru Dumnezeu o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani e ca o zi. (2 Petru 3.8). Deci atat va tine judecata.

In gradina Edenului Dumnezeu i-a spus lui Adam ca daca va manca din acel pom care i-a interzis va muri negresit in aceiasi zi. Si Adam a trait 930 ani. El vorbea de ziua Lui nu de zilele pe pamant.

In acesti 1000 de ani, Dumnezeu ne va aduce la cunostinta tot ce trebuie sa stim despre Imparatia Lui, despre Satan ca va fi legat sa nu mai aiba puteri sa insele lumea, despre examinarea tuturor lucrurilor din partea Lui si despre rasplatirea celor care vor asculta de Cuvantul intelepciunii Lui. Nu de asta trebuie sa ne temem noi caci ne iubeste mai mult decat realizam. Dumnezeu zice: ”Eu nu doresc moartea pacatosului, ci indreptarea lui”.

“Robul acela care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri, dar cine n-a stiut-o si  a facut lucruri vrednice de lovituri va fi batut cu mai putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult si cui i s-a incredintat mult, i se va cere si mai mult”. (Luca 12.47,48).

Aici se vorbeste si de cei carora li s-au incredintat misiuni din planuri multe sau mari, cei care conduc grupuri mari de oamnei, chiar si popoare, carora li s-au dat averi, etc.

“Caci cand se implinesc judecatile Tale pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea”. (Isaia 26.9).

De aceea, sa nu judecati nimic inainte de vreme pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor. Atunci fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu. Daca ar fi fost o zi de frica si de groaza, cum vorbesc unii si ne insala, de ce ar fi spus Dumnezeu: "Se bucura neamurile si se veselesc; caci Tu judeci popoarele cu neprihanire si povatuiesti neamurile pe pamant. Te lauda popoarele, Dumnezeule, toate popoarele te lauda. Pamantul isi da roadele: Dumnezeu, Dumnezeul nostru ne binecuvanteaza si toate marginile pamntului se tem de El”. (Psalm 67.4). Faptul ca unii oameni asteapta cu teama sfarsitul lucrurilor existente aceasta provine din confuzia care se face din intelegerea gresita a lucrarii de inceput si cea de pe parcursul ei. In Apocalipsa 16.18 scrie “Si au urmat fulgere, glasuri, tunete, si s-a facut un mare cutremur de pamant asa de tare cum de cand este omul pe pamant n-a fost un cutremur asa de mare. Si ziceau muntilor si stancilor cadeti peste noi si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului. Caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare”? (Apocalipsa 6.16,17). Fiul Omului va trimite pe ingerii Sai si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire si pe cei care savarsesc faradelegea si ii vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”. (Matei 13.41,42). Toate acestea sunt explicate simbolic - care este timpul judecatii, sistemelor bazate pe nedreptate si neadevar si care treptat, in acest timp de manie, vor da locul Imparatiei lui Cristos. La Daniel 2.44 scrie: ”Dar in vremea acestor imparati Dumnezeul cerurilor va ridica  o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii si ea insasi va dainui vesnic”. Totul se va petrece in interiorul celor 1000 de ani.

“Cand se vor implini cei 1000 ani Satana va fi dezlegat si va iesi din temnita lui ca sa insele din nou neamurile care sunt in cele patru colturi ale pamntului, pe Gog si pe Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. Si ei s-au suit pe fata pamantului si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea prea iubita. Dar din cer s-a coborat un foc care i-a mistuit”. (Apocalisa 20.7-9). “In urma va veni sfarsitul cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere”. (1 Corinteni 15.24).
Biblia afirma ca Dumnezeu poate amana sau chiar renunta la acest sfarsit al lucrurilor daca oamnenii se vor intoarce la El, si se va grabi daca oamenii il vor nesocoti pe Dumnezeu.
Dumnezeu declara un legament facut cu Noe si cu cei 7 supravietuitori ai potopului ca nu va mai fi nimicita nici o fiinta de apele potopului ca sa pustiasca pamantul. Dumnezeu a zis: “Iata semnul legamantului care il fac intre Mine si voi si intre toate vietuitoarel care sunt intre voi, pentru toate neamurile de oameni in veci; curcubeul Meu pe care l-am asezat in nor el va sluji ca semn al legamantului intre Mine si pamant”. (Geneza 9.11-13). “El va fi judecatorul neamurilor, El va hotara intre un mare numar de popoare, asa ca din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor, cosoare.  Nici un  popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul”. (Isaia 2.4).
“El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sade pe scaunul de domnie a zis: “Eu fac toate lucrurile noi”. (Apocalipsa 21.4,5). “El s-a dat pe sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti. Faptul acesta trebuie adeverit la vremea cuvenita”. (1 Timotei 2,6). La Matei 19.28, Domnul nostru spune: ”La inoirea tuturor lucrurilor”.
Toate acestea ne arata ca nu este vorba de nici un sfarsit al lumii si al pamantului, ci incepe o noua era bazata pe dragoste si pe adevar. Iubirea nemarginita a lui Dumnezeu pentru noi ne aduce in faza de a spune: Te asteptam Doamne, vino!
“Caci cand se implinesc judecatile Tale pe pamant locuitorii lumii invata dreptatea”. (Isaia 26.8,9).
Pentru frumosul nume pe care il purtam de OM avem datoria sa invatam si sa respectam Cuvantul lui Dumnezeu. Asa a vorbit Domnul ostirilor: ”Faceti cu adevarat dreptate si purtati-va cu bunatate si indurare unul fata de altul, nu asupriti pe vaduva si pe orfan, nici pe strain si pe sarac si niciunul sa nu gandeasca rau in inima lui impotriva fratelui sau”. (Zaharia 7.9,10).

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Plecarea si sosirea lui Avram in tara Canaan

Domnul zisese lui Avram: “Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare.

Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine. Avram a plecat cum ii spusese Domnul si a plecat si Lot impreuna cu el. Avram avea 75 de ani cand a iesit din Haran.

Avram a luat pe Sarai, nevasta s-a si pe Lot, fiul fratelui sau, impreuna cu toate averile, pe care le stransesera si cu toate slugile pe care le castigasera in Haran. Au plecat in tara Canaan si au ajuns in tara Canaan.

Avram a strabatut tara pana la locul numit Sihem, pana la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci in tara. Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: “Toata tara aceasta o voi da semintei tale”. Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care I Se aratase.

De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel si si-a intins cortul, avand Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat numele Domnului.

Avram si-a urmat drumul, inaintand mereu spre miazazi.

- Avram in Egipt -

A venit insa o foamete in tara; si Avram s-a pogorat in Egipt, ca sa locuiasca pentru catava vreme acolo; caci era mare foamete in tara.

Cand era aproape sa intre in Egipt, a zis nevestei sale Sarai: “Iata, stiu ca esti o femeie frumoasa la fata. Cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: “Aceasta este nevasta lui!” Si pe mine ma vor omora, iar pe tine te vor lasa cu viata. Spune rogu-te ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta, si sufletul meu sa traiasca datorita tie “ .

Cand a ajuns Avram in Egipt, Egiptenii au vazut ca nevasta lui era foarte frumoasa. Slujbasii cei mai de frunte ai lui Faraon au vazut-o si ei si au laudat-o la Faraon: si femeia a fost adusa in casa lui Faraon. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; si Avram a capatat oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon si casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai.

Atunci Faraon a chemat pe Avram si i-a zis: “Ce mi-ai facut?  Pentru ce nu mi-ai spus ca este nevasta-ta?” De ce ai zis: “Este sora mea“, si am luat-o astfel de nevasta? Acum, ia-ti nevasta; ia-o si pleaca!” Si Faraon a dat porunca oamenilor lui sa-l petreaca pe el, pe nevasta-sa si tot ce avea.

- Intorcerea lui Avram in Canaan - Despartirea de Lot -

Avram s-a suit din Egipt in tara de la miazazi, el nevasta-sa si tot ce avea impreuna cu Lot. Avram era foarte bogat in vite, in argint si in aur.

Din tara de la miazazi s-a indreptat si a mers pana la Betel, pana la locul unde fusese cortul lui la inceput, intre Betel si Ai, in locul unde era altarul pe care-l facuse mai inainte. Si acolo Avram a chemat Numele Domnului.

Lot care calatorea impreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. Si tinutul acela nu-I incapea sa locuiasca impreuna; caci averile lor erau asa de mari, incat nu puteau sa locuiasca impreuna. S-a iscat o cearta intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si Feresitii locuiau atunci in tara.

Avram a zis lui Lot: “Te rog sa nu fie cearta intre mine si tine si intre pazitorii mei  si pazitorii tai, caci suntem frati. Nu-I oare toata tara inaintea ta? Mai bine desparta-te de mine: daca apuci tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; daca apuci tu la dreapta , eu voi apuca la stanga“. Lot si-a ridicat ochii si a vazut ca toata Campia Iordanului era bine udata in intregime. Inainte de a nimici Domnul Sodoma si Gomora, pana la Toar, era o gradina a Domnului, ca tara Egiptului. Lot si-a ales toata Campia Iordanului si a mers spre rasarit. Astfel s-au despartit ei unul de altul. Avram a locuit in Tara Canaan iar Lot a locuit in cetatile din Campie si si-a intins corturile pana la Sodoma. Oamenii din Sodoma erau rai si afara de pacatosi impotriva Domnului.

- Fagaduinta data lui Avram -

Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: “Ridica-ti ochii si in locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre Apus; caci toata tara pe care o vezi, ti-o voi da tie si semintei tale in veac.

Iti voi face samanta ca pulberea pamantului de mare; asa ca daca poate numara cineva pulberea pamantului si samanta ta va putea fi numarata. Scoala-te strabate tara in lung si in lat; caci tie ti-o voi da”. Avram si-a ridicat corturile si a venit de a locuit langa stejarii lui Mamre care sunt langa Hebron. Si acolo a zidit un altar Domnului.

- Avram biruieste pe imparati -

Pe vremea lui Amrafel, imparatul Sinearului, lui Arioc, imparatul Elasarului, lui Chedorlaomer, imparatul Goiumului, s-a intamplat ca ei au facut razboi cu Bera, imparatul Sodomei, cu Birsa, imparatul Gomorei, cu Sineab, imparatul Admei, cu Semeeber, imparatul Teboimului si cu imparatul Belei sau Toarului. Acestia din urma s-au adunat cu totii in valea Sidim, adica Marea Sarata. Timp de 12 ani fusesera supusi lui Chedorlaomer; si in anul al 13-lea s-au rasculat. Dar in anul al 14-lea Chedorlaomer si imparatii care erau cu el au pornit si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Save-Chiriataim, si pe Horiti in muntele lor Seir, pana la stejarul Paran, care este langa pustie. Apoi s-au intors, au venit la En-Mispat sau Cades si au batut pe Amaleciti pe tot tinutul lor, ca si pe Amoriti, care locuiau la Hataton-Tamar.

Atunci au iesit imparatul Sodomei, imparatul Gomorei, imparatul Admei, imparatul Teboimului si imparatul Belei sau Toarului, si sau asezat in linie la bataie impotriva lor, in valea Sidim si anume: Impotriva lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, impotiva lui Tideal, imparatul Goiimului, impotriva lui Amrafel, imparatul Sinearului si impotriva lui Arioc, imparatul Elasarului: patru imparati impotriva a cinci.

Valea Sidim era acoperita cu fantani de smoala. Imparatul Sodomei si imparatrul Gomorei, au luat-o la fuga si au cazut in ele; ceilalti au fugit spre munte.

Biruitorii au luat toate bogatiile Sodomei si Gomorei si toate merindele lor si au plecat.

Au luat si pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia in Sodoma; a luat si averile lui si au plecat. A venit unul care scapase si a dat de stire lui Avram, Evreul; acesta locuia langa stejarii lui Mamre, Amoritul fratele lui Escol si fratele lui Aner, care facusera legatura de pace cu Avram. Cum a auzit Avram ca fratele sau fusese luat prins de razboi, a inarmat 380 din cei mai viteji slujitori ai lui, nascuti in casa lui si a urmarit pe imparatii aceia pana la Dan. Si-a impartit oamenii in mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a batut si i-a urmarit pana la Hoba, care este la stanga Damascului. A adus inapoi toate bogatiile; a luat inapoi pe fratele sau Lot, cu averile lui, precum si pe femei si norodul. (urmeaza continuarea).

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...