Stramosii poporului Israel

- De la Avraam pana la Iosif - Urmasii lui Sem -
Iata spita neamului lui Sem.
La varsta de 100 de ani, Sem a nascut pe Arpacsad, la doi ani dupa potop. Dupa nasterea lui Arpacsad, Sem a trait 500 de ani; si a nascut fii si fiice. La varsta de 35 de ani, Arpacsad a nascut pe Selah. Dupa nasterea lui Selah, Arpacsad a mai trait 403 ani; si a nascut fii si fice.

La varsta de 30 de ani, Selah a nascut pe Eber. Dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait 403 ani; Si a nascut fii si fiice. La varsta de 34 de ani, Eber a nascut pe Peleg. (tradus Impartire). Dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait 430 de ani; si a nascut fii si fiice. La varsta de 30 de ani, Peleg a nascut pe Reu. Dupa nasterea lui Reu, Peleg a mai trait doua sute noua ani; si a nascut fii si fiice.

La varsta de 32 de ani, Reu a nascut pe Serug. Dupa nasterea lui Serug, Reu a mai trait 207 ani; si a nascut fii si fiice. La varsta de 30 de ani, Serug a nascut pe Nahor. Dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait 200 de ani; si a nascut fii si fiice. La varsta de 29 de ani, Nahor a nascut pe Terah. Dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait 119 ani; si a nascut fii si fiice. La varsta de 70 de ani, Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran.

- Familia lui Terah -

Iata spita neamului lui Terah.

Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. – Haran a nascut pe Lot. Si Haran a murit in fata tatalui sau Terah, in tara care se nascuse, in Ur in Haldea. Avram si Nahor si-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, si numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatal Milcai si Iscai. Sarai era stearpa; nu putea avea copii. Terah a luat pe fiul sau Avram si pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului sau si pe Sarai, Norusa, nevasta fiului sau Avram. Au iesit impreuna din Ur din Haldea, ca sa mearga in tara Canaan. Au venit pana la Haran si s-au asezat acolo. Zilele lui Terah au fost de 205 ani; si Terah a murit in Haran.

Timpul pe pamant este masurat cu mare precizie. Dumnezeu implineste totul, in desfasurarea planului sau, pentru implinirea scopurilor sale, pana la relatiile intre oameni  si popoare cu o precizie matematica si ni le descopera si noua prin Scriptura insuflata de El. Si tot El hotaraste timpul pentru fiecare din scopurile sale cand sa devina active pentru implinirea vremii. Dar cand a venit implinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam infierea. (Galateni 4. 4,5).

“Toate isi au vremea lor si fiecare lucru sub cer isi are ceasul lui”. (Eclesiastul 3.1).

Dupa potop Dumnezeu ne arata cum sa socotim timpul de la Adam  prin Set pana la Noe si generatiile lui Sem.

Iata desfasurarea anilor de la creerea lui Adam pana la potop. Au fost 1656 de ani, dupa cum urmeaza:


De la creerea lui Adam pana la nasterea 
lui Set erau = 130 ani

Apoi pana la nasterea lui Enos  = 105 ani  

Pana la nasterea lui Cainan = 90 ani

Pana la nasterea lui Mahalaleel  = 70 ani

Pana la nasterea lui Iared = 65 ani

Pana la nasterea lui Enoh = 162 ani

Pana la nasterea lui Metusala = 65 ani

Pana la nasterea lui Lameh = 187 ani

Pana la nasterea lui Noe = 182 ani

Pana la potop = 600 ani

De la creerea lui Adam pana la potop, 

dupa Geneza 5.3;7.6 erau = 1656 ani

De la inceputul potopului pana la 

nasterea fiului lui Sem, Arpacsad 
erau = 2 ani

Pana la nasterea lui Selah = 35 ani

Pana la nasterea lui Eber = 30 ani

Pana la nasterea lui Peleg = 34 ani

Pana la nasterea lui Reu = 30 ani

Pana la nasterea lui Serug = 32 ani

Pana la nasterea lui Nahor = 30 ani

Pana la nasterea lui Terah = 29 ani

Pana la moartea lui Terah, cand fiul sau Avram 
in varsta de 75 de ani, trecuse peste raul Eufrat, 
in pamantul promis = 205 ani

De la potop pana la legamantul lui Dumnezeu 
in Canaan din Geneza 11.10- 32 si 12.1-7
erau = 427 ani 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Fiii lui Noe

Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet; Ham este tatal lui Canaan.

Acestia au fost cei trei fiii ai lui Noe si din ei s-au raspandit oamenii peste tot pamantul.

Noe a inceput sa fie lucrator de pamant si a sadit o vie. A baut vin s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau.

Ham tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si a spus celor doi frati ai lui afara.

Atunci Sem si Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers dea’ndaratelea si au acoperit goliciunea tatalui lor; fiindca fetele erau intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor. Noe s-a trezit din ameteala vinului si a aflat ce-i facuse fiul sau cel mai tanar.

Si a zis: “Blestemat sa fie Canaan, sa fie robul robilor fratilor lui!”

El a mai zis: “Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, si Canaan sa fie robul lui! Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet, Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem si Canaan sa fie robul lor!”

Noe a trait dupa potop 350 de ani. Toate zilele lui Noe au fost de 950 de ani; apoi a murit.

- Urmasii lui Iafet -

Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet.

Dupa potop li s-au nascut fii.

Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras.

Fiii lui Gomer: Aschenaz, Rifat, si Togarma.

Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsis, Chitim, si Dodanim.

De la ei se trag popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii, dupa tinuturile lor, dupa limba fiecaruia, dupa familiile lor, dupa semintiile lor.

- Urmasii lui Ham -

Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put, si Canaan.

Fiii lui Cus: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca.

Fiii lui Raema: Seba si Dedan.

Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant.

El a fost un viteaz,vanator inaintea Domnului; iata de ce se zice: “Ca Nimrod, viteaz vanator inaintea Domnului”.

El a domnit la inceput peste Babel, Erec, Acad si Calne, in tara Sinear. Din tara aceasta a intrat in Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-ir, Calah si Resen intre Ninive si Calah;  aceasta este cetatea cea mare.

Mitraim a nascut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Nahtuhimi, Patrusimi, Casluhimi (din care au iesit Filistenii) si pe Caftorimi.

Canaan a nascut pe Sidon, intaiul lui nascut si pe Het; si pe Iebusiti pe Amoriti, pe Ghirgasiti, pe Heviti, pe Architi pe Siniti, pe Arvaditi, pe Temariti, pe Hamatiti. In urma familiile Cananitilor s-au imprastiat. Hotarele Cananitilor se intindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, pana la Gaza si cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, pana la Lesa.

Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor.

- Urmasii lui Sem -

Si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber si fratele cel mare a lui Iafet, li s-au nascut fii.

Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram.

Fiii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas.

Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber.

Lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, numit asa pentru ca pe vremea Lui s-a impartit pamantul; iar numele fratelui sau era Ioctan.

Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Atarmavet, pe Ierah, pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, pe Obal, pe Abimael, pe Seba, pe Ofir, pe Havila si pe Iobab. Toti acestia au fost fii lui Iotan.

Ei au locuit de la Mesa, cum mergi spre Sefar, pana la muntele rasaritului.

Acestia sunt fii lui Sem, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor.

Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop.

Dupa doi ani de la inceputul potopului s-a nascut primul copil. Noe a mai trait dupa potop inca 350 de ani si a vazut planul reinnoit incepand chiar cu el. El nu a mai avut copii.

Dar fii sai si nurorile sale se inmultira. Punerea planului in aplicare nu insemna nasterea de copii pentru razboaie si patarea din nou a pamantului cu sange.

Dumnezeu stabili cu Noe si urmasii sai si cu cei care vor urma legamantul cu privire la sfintenia sangelui insusi viata. Deci, Dumnezeu aduse din nou toate lucrurile la fel ca la inceput cand era Adam.

Dumnezeu Datator de viata, a facut legamant cu omul ca poate ucide animale dar numai cu scop de hrana cu scop trebuincios de mancare, adica numai daca nu este altceava de mancare si nu din dorinta doborarii lor si placerea de a ucide. Dumnezeu zise acelora care i se inchina Lui: “Tot ce misca si are viata sa va slujeasca de hrana; toate acestea vi le dau ca si iarba verde. Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati. Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre; il voi cere inapoi de la orice dobitoc: si voi cere inapoi viata omului din mana omului din mana oricarui om care este fratele lui. Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui.” (Geneza 9. 3-6).

Semnul vizibil dintre Noe, urmasii lui si Dumnezeu este curcubeul. Acest curcubeu care apare pe cer este legamantul sangelui si Dumnezeu. Cand voi strange nori deasupra pamantului, va apare curcubeul si-mi voi aduce aminte si nu voi mai lasa, sa se stranga apele pentru potop ca sa nimiceasca orice faptura. Adica, nu mai varsati sange, ca sa fiu obligat sa-l cer inapoi din mana voastra.

- Turnul Babel -

Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte.

Pornind ei inspre rasarit, au dat peste o campie in tara Sinear si au descalecat acolo.

Si au zis unul catre altul: “Haidem, sa facem caramizi si sa le ardem bine in foc” Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.

Si au mai zis: “Haidem sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului”.

Domnul s-a pogorat sa vada cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.

Si Domnul a zis: “Iata, ei sunt un singur popor si toti aceiasi limba: si iaca de ce s-au apucat; acum nimic nu iar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand.

Haidem sa ne pogoram si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora

Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...

Noe intra in corabie...

Domnul a zis lui Noe: “Intra in corabie, tu si toata casa ta; caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni.

Ia cu tine cate sapte perechi din toate dobitoacele curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; o pereche din dobitoacele care nu sant curate, cate o parte barbateasca si  cate o parte femeiasca; si cate sapte perechi de asemenea, din pasarile cerului, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, pentru ca sa le tii vie samanta pe toata fata pamantului.

Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamant 40 de zile si 40 de nopti;  si voi sterge astfel de pe fata pamantului toate fapturile pe care le-am facut”.

Noe a facut tot ce-i poruncise Domnul.

Noe era de 600 de ani, cand a venit potopul pe pamant.

Si Noe a intrat in corabie cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.

Din dobitoacele curate si din dobitoacele necurate, din pasari si din tot ce se taraste pe pamant, au intrat in corabie la Noe.

- Potopul - 

Dupa cele sapte zile, au venit apele potopului pe pamant.

In anul al sasesutelea al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a saptesprezecea a lunii, in ziua aceea s-au rupt toate izvoarele Adancului celui mare si s-au deschis stavilarele cerurilor.

Ploaia a cazut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti.

In aceiasi zi au intrat in corabie: Noe, Sem, Ham si Iafet, fii lui Noe, nevasta lui Noe si cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: ei si fiarele campului, dupa soiul lor, toate vitele dupa soiul lor, toate taratoarele care se tarasc pe pamant dupa soiul lor, toate pasarile dupa soiul lor, toate pasarelele, tot ce are aripi.

Au intrat in corabie la Noe, doua cate doua, din orice faptura, care are suflare de viata

Cele care au intrat, erau cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, din orice faptura, dupa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a inchis usa dupa el.

Potopul a fost 40 de zile pe pamant. Apele au crescut si au ridicat corabia si ea s-a inaltat deasupra pamantului. Apele au ajuns mari si au crescut foarte mult pe pamant, si corabia plutea pe deasupra apelor. Apele au ajuns din ce in ce mai mari si toti muntii inalti, care sunt sub cerul intreg, au fost acoperiti.

Cu cincisprezece coti s-au inaltat apele deasupra muntilor, care au fost acoperiti.

Si a pierit orice faptura care se misca pe pamant, atat pasarile cat si vitele si fiarele, tot ce se taraste pe pamant si toti oamenii.

Tot ce rasufla, tot ce avea suflare de de viata in nari, tot ce era pe pamantul uscat, a murit.

Toate fapturile care erau pe fata pamantului, au fost nimicite de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului: au fost nimicite de pe pamant.  Nu a ramas decat Noe si ce era cu el in corabie.

Apele au fost mari pe pamant, 150 de zile.

- Sfarsitul potopului - 

Dumnezeu si-a adus aminte de Noe, de toate vietuitoarele si de toate vitele care erau cu el in Corabie; si Dumnezeu a facut sa sufle un vant pe pamant si apele s-au potolit.

Izvoarele adincului si stavilarele cerurilor au fost inchise si ploaia din cer a fost oprita.

Apele au scazut de pe fata pamantului, scurgandu-se si imputinandu-se si dupa 150 de zile apele s-au micsorat.

In luna a saptea, in ziua a saptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe muntii Ararat.

Apele au mers scazand pana in luna a zecea.

In luna a zecea, in ziua intai ale lunii, s-au vazut varfurile muntilor.

Dupa 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse.

A dat drumul unui corb, care a iesit, ducandu-se si intorcandu-se, pana au secat apele de pe pamant.

A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamantului.

Dar porumbelul n-a gasit niciun loc ca sa-si puna piciorul si s-a intors la el in corabie, caci erau ape pe toata fata pamantului.  Noe a intins mana l-a luat si l-a bagat la el in corabie.

A mai asteptat sapte zile si iarasi a dat drumul porumbelului din corabie.

Porumbelul s-a intors la el spre seara; si iata ca in ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curand. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamant.

A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai intors la el.

In anul sase sute unul, in luna intai, in ziua intai a lunii, apele scazusera pe pamant.

Noe a ridicat invelitoarea corabiei: s-a uitat si iata ca fata pamintului se uscase.

In luna a doua, in a doua zeci si saptea zi a lunii, pamantul era uscat de tot.

- Iesirea lui Noe din corabie -

Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe si i-a zis: “Iesi din corabie, tu si nevasta-ta, fiii tai si nevestele fiilor tai cu tine! Scoate afara impreuna cu tine toate vietuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atat pasarile cat si vitele si toate taratoarele care se tarasc pe pamant: sa misune pe pamant, sa creasca si sa se inmulteasca pe pamant“.

Si Noe a iesit afara cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai.

Toate dobitoacele, toate taratoarele, toate pasarile, tot ce se misca pe pamant, dupa soiurile lor, au iesit din corabie. Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar.

Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis in inima lui: “Nu voi mai blestema pamantul, din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut.

Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura,vara si iarna, ziua si noaptea!

Prin credinta Noe cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau si plin de o teama sfanta a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea el a osandit lumea si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. (Evrei 11.7).

In adevar, cum era in zilele inainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau pana in zilele cand a intrat Noe in corabie si n-au stiut nimic pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea fiului omului, adica Isus. (Matei 24.38-39).

Daca n-a crutat El lumea veche ci a scapat pe Noe, acest propovaitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti, Inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii; mai ales pe cei ce in pofta lor necurmata umbla poftind trupul altuia si dispretuiesc stapanirea. (Petru 2.5).

Dumnezeu prin potop sterse creaturile nelegiuite, care umplusera pamantul. Pamantul se umplusera de nelegiuiti si de sangele  nevinovat varsat. Si sangele nu se poate ispasi decat numai prin sangele celui care la varsat, deci prin cei nelegiuiti.

Sa nu pangariti tara unde veti fi caci sangele celui nevinovat pangareste tara;  si ispasirea sangelui varsat in tara nu se va putea face decat prin sangele celui ce-l va varsa. (Numeri 35.33).

Uriasii (supra oamenii) acei demoni din lumea spiritelor care se materializasera si prin casatorii se amestecara cu oamenii, le-au disparut materializarea si samanta pe pamant. Ei s-au intors in lumea spiritelor, dar nu in cerurile sfinte ale lui Dumnezeu, ci la mana lui Satan care se adunara din nou impreuna si cu Satan, print al lor.

De data aceasta s-au organizat sub o noua forma simbolizand un “alt semn in cer“.

In Apocalipsa 12.3,4 scrie: “In cer s-a mai aratat un semn; iata s-a vazut un balaur mare ros, cu sapte coarne si sapte cununi imparatesti pe capete. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant.  La acest moment pamantul era curat. Noe cand a fost anuntat de Dumnezeu a coborat din corabie pe pamantul curatit. Si primul lucru de care s-a ocupat a fost multumirea si dragostea catre Domnul. Noe de acum reprezinta  intruchiparea “Samintei“ femeii  care trebuie sa-i sfarme capul sarpelui. Noe a zidit un altar si a adus jertfe din pasarile curate de un miros placut Domnului. Si Dumnezeu a zis:  “Nu voi mai blestema pamantul din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi ce este viu cum am mai facut.” (Geneza 9.20,21).

Aceasta declaratie profetica pentru lucruri si fapte mari in viitor se aseamana foarte aproape de declaratia lui Lameh care s-a si implinit cand a spus: “Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre care vin din acest pamant care l-a blestemat Dumnezeu. Dumnezeu il blestemase pentru ca din omul perfect pe care-l facuse, devenise nelegiuit si pacatos.

Mai tarziu cand se inmultira si devenira popoare de umplura pamantul, ele arata de preferinta o placere pentru nelegiuire si pateaza pamantul cu sange nevinovat si atunci Dumnezeu aduse din nou un blestem. Vom vorbi de acest lucru mai tarziu.

Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate sa o cunoasca?

Caci din inima ies gandurile rele uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele, viclesugurile, inselatoriile, faptele de rusine, ochiul rau, trufia, nebunia, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, nenduplecati, fara mila. Toate aceste lucruri rele ies dinlauntrul si spurca pe om.

Caci toti au pacatuit si sunt fara slava lui Dumnezeu. (Ieremia 17.9, Matei 15.19, Marcu 7.21, Romani 3.23). 

- Dumnezeu il binecuvanteaza pe Noe -

Dumnezeu l-a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: “Cresteti, imultitiva si umpleti pamantul”.

Sa apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamant si pe toti pestii marii: vi le-am dat in mainile voastre!

Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati.

Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre; il voi cere inapoi de la orice dobitoc; si voi cere inapoi viata omului din mana omului, din mana oricarui om, care este fratele lui.

Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul lui. Iar voi cresteti si inmultiti-va; raspanditi-va pe pamant si inmultiti-va pe el!”

- Legamantul lui Dumnezeu cu Noe -

Dumnezeu a mai vorbit lui Noe si fiilor lui care erau cu el si a zis: Iata Eu fac un legamant cu voi, si cu samanta voastra care va veni dupa voi; cu toate vietuitoarele care sunt cu voi, atat pasarile cat si vitele si toate fiarele de pe pamant care sunt cu voi; cu toate cele care au iesit din corabie si cu orice alte dobitoace de pe pamant.

Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamantul”.

Si Dumnezeu a zis: “Iata semnul legamantului pe care-l fac intre Mine si voi si intre toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant.

Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor; si Eu imi voi aduce aminte de legamantul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura.

Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el; ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si de toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant”.

Si Dumnezeu a zis lui Noe: “Acesta este semnul legamantului pe care l-am facut intre Mine si orice faptura de pe pamant”.

Deci pamantul era curat si nepatat si fara blestem. Singurii locuitori erau drepti fata de Dumnezeu prin credinta si ascultarea lor.

Dar demonii lui satan impreuna cu el nu fusesera nimiciti si li s-a permis supravietuirea lor incontinuare, pentru ca Dumnezeu sa dovedeasca impotrivirea si vinovatia lor.

Cuvantul lui Dumnezeu era tot timpul cu Noe si dreapta lui familie. Dumnezeu a innoit mandatul divin si a incheiat un nou legamant.

A binecuvantat pe Noe si fii sai: “Cresteti si inmultiti-va si raspanditi-va pe pamant si inmultiti-va pe el”! Dar nu a mai zis ca la inceput lui Adam si Eva: “si supuneti-l si stapaniti”…!

Pamantul nu se mai supune omului asa cum vorbise Cuvantul lui Dumnezeu la inceput lui Adam si Eva. Deci omul a pierdut stapanirea si supunerea pamantului, el nu se mai supune; nici vulcanii, nici cutremurele, nici apele, nici pozitia lui in spatiu, nici rodurile nu mai erau ca inainte, nici frigul, nici caldura…..etc. Si omul in loc sa-l stapaneasca se ingroapa in el… 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...