Ia cu tine cate sapte perechi din toate dobitoacele curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; o pereche din dobitoacele care nu sant curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; si cate sapte perechi de asemenea, din pasarile cerului, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, pentru ca sa le tii vie samanta pe toata fata pamantului.
Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamant 40 de zile si 40 de nopti; si voi sterge astfel de pe fata pamantului toate fapturile pe care le-am facut”.
Noe a facut tot ce-i poruncise Domnul.
Noe era de 600 de ani, cand a venit potopul pe pamant.
Si Noe a intrat in corabie cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.
Din dobitoacele curate si din dobitoacele necurate, din pasari si din tot ce se taraste pe pamant, au intrat in corabie la Noe.
- Potopul - 
Dupa cele sapte zile, au venit apele potopului pe pamant.
In anul al sasesutelea al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a saptesprezecea a lunii, in ziua aceea s-au rupt toate izvoarele Adancului celui mare si s-au deschis stavilarele cerurilor.
Ploaia a cazut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
In aceiasi zi au intrat in corabie: Noe, Sem, Ham si Iafet, fii lui Noe, nevasta lui Noe si cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: ei si fiarele campului, dupa soiul lor, toate vitele dupa soiul lor, toate taratoarele care se tarasc pe pamant dupa soiul lor, toate pasarile dupa soiul lor, toate pasarelele, tot ce are aripi.
Au intrat in corabie la Noe, doua cate doua, din orice faptura, care are suflare de viata
Cele care au intrat, erau cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, din orice faptura, dupa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a inchis usa
Potopul a fost 40 de zile pe pamant. Apele au crescut si au ridicat corabia si ea s-a inaltat deasupra pamantului. Apele au ajuns mari si au crescut foarte mult pe pamant, si corabia plutea pe deasupra apelor. Apele au ajuns din ce in ce mai mari si toti muntii inalti, care sunt sub cerul intreg, au fost acoperiti.
Cu cincisprezece coti s-au inaltat apele deasupra muntilor, care au fost acoperiti.
Si a pierit orice faptura care se misca pe pamant, atat pasarile cat si vitele si fiarele, tot ce se taraste pe pamant si toti oamenii.
Tot ce rasufla, tot ce avea suflare de de viata in nari, tot ce era pe pamantul uscat, a murit.
Toate fapturile care erau pe fata pamantului, au fost nimicite de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului: au fost nimicite de pe pamant. Nu a ramas decat Noe si ce era cu el in corabie.
Apele au fost mari pe pamant, 150 de zile.
Dumnezeu si-a adus aminte de Noe, de toate vietuitoarele si de toate vitele care erau cu el in Corabie; si Dumnezeu a facut sa sufle un vant pe pamant si apele s-au potolit.
Izvoarele adincului si stavilarele cerurilor au fost inchise si ploaia din cer a fost oprita.
Apele au scazut de pe fata pamantului, scurgandu-se si imputinandu-se si dupa 150 de zile apele s-au micsorat.
In luna a saptea, in ziua a saptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe muntii Ararat.
Apele au mers scazand pana in luna a zecea.
In luna a zecea, in ziua intai ale lunii, s-au vazut varfurile muntilor.
Dupa 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse.
A dat drumul unui corb, care a iesit, ducandu-se si intorcandu-se, pana au secat apele de pe pamant.
A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamantului.
Dar porumbelul n-a gasit niciun loc ca sa-si puna piciorul si s-a intors la el in corabie, caci erau ape pe toata fata pamantului. Noe a intins mana l-a luat si l-a bagat la el in corabie.
A mai asteptat sapte zile si iarasi a dat drumul porumbelului din corabie.
Porumbelul s-a intors la el spre seara; si iata ca in ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curand. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamant.
A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai intors la el.
In anul sase sute unul, in luna intai, in ziua intai a lunii, apele scazusera pe pamant.
Noe a ridicat invelitoarea corabiei: s-a uitat si iata ca fata pamintului se uscase.
In luna a doua, in a doua zeci si saptea zi a lunii, pamantul era uscat de tot.
Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe si i-a zis: “Iesi din corabie, tu si nevasta-ta, fiii tai si nevestele fiilor tai cu tine! Scoate afara impreuna cu tine toate vietuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atat pasarile cat si vitele si toate taratoarele care se tarasc pe pamant: sa misune pe pamant, sa creasca si sa se inmulteasca pe pamant“.
Si Noe a iesit afara cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai.
Toate dobitoacele, toate taratoarele, toate pasarile, tot ce se misca pe pamant, dupa soiurile lor, au iesit din corabie. Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar.
Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis in inima lui: “Nu voi mai blestema pamantul, din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut.
Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura,vara si iarna, ziua si noaptea!
Prin credinta Noe cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau si plin de o teama sfanta a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea el a osandit lumea si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. (Evrei 11.7).
In adevar, cum era in zilele inainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau pana in zilele cand a intrat Noe in corabie si n-au stiut nimic pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea fiului omului, adica Isus. (Matei 24.38-39).
Daca n-a crutat El lumea veche ci a scapat pe Noe, acest propovaitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti, Inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii; mai ales pe cei ce in pofta lor necurmata umbla poftind trupul altuia si dispretuiesc stapanirea. (Petru 2.5).
Dumnezeu prin potop sterse creaturile nelegiuite, care umplusera pamantul. Pamantul se umplusera de nelegiuiti si de sangele nevinovat varsat. Si sangele nu se poate ispasi decat numai prin sangele celui care la varsat, deci prin cei nelegiuiti.
Sa nu pangariti tara unde veti fi caci sangele celui nevinovat pangareste tara; si ispasirea sangelui varsat in tara nu se va putea face decat prin sangele celui ce-l va varsa. (Numeri 35.33).
Uriasii (supra oamenii) acei demoni din lumea spiritelor care se materializasera si prin casatorii se amestecara cu oamenii, le-au disparut materializarea si samanta pe pamant. Ei s-au intors in lumea spiritelor, dar nu in cerurile sfinte ale lui Dumnezeu, ci la mana lui Satan care se adunara din nou impreuna si cu Satan, print al lor.
De data aceasta s-au organizat sub o noua forma simbolizand un “alt semn in cer“.
In Apocalipsa 12.3,4 scrie: “In cer s-a mai aratat un semn; iata s-a vazut un balaur mare ros, cu sapte coarne si sapte cununi imparatesti pe capete. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant. La acest moment pamantul era curat. Noe cand a fost anuntat de Dumnezeu a coborat din corabie pe pamantul curatit. Si primul lucru de care s-a ocupat a fost multumirea si dragostea catre Domnul. Noe de acum reprezinta intruchiparea “Samintei“ femeii care trebuie sa-i sfarme capul sarpelui. Noe a zidit un altar si a adus jertfe din pasarile curate de un miros placut Domnului. Si Dumnezeu a zis: “Nu voi mai blestema pamantul din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi ce este viu cum am mai facut.” (Geneza 9.20,21).
Aceasta declaratie profetica pentru lucruri si fapte mari in viitor se aseamana foarte aproape de declaratia lui Lameh care s-a si implinit cand a spus: “Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre care vin din acest pamant care l-a blestemat Dumnezeu. Dumnezeu il blestemase pentru ca din omul perfect pe care-l facuse, devenise nelegiuit si pacatos.
Mai tarziu cand se inmultira si devenira popoare de umplura pamantul, ele arata de preferinta o placere pentru nelegiuire si pateaza pamantul cu sange nevinovat si atunci Dumnezeu aduse din nou un blestem. Vom vorbi de acest lucru mai tarziu.
Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate sa o cunoasca?
Caci din inima ies gandurile rele uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele, viclesugurile, inselatoriile, faptele de rusine, ochiul rau, trufia, nebunia, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, nenduplecati, fara mila. Toate aceste lucruri rele ies dinlauntrul si spurca pe om.
Caci toti au pacatuit si sunt fara slava lui Dumnezeu. (Ieremia 17.9, Matei 15.19, Marcu 7.21, Romani 3.23).
Dumnezeu l-a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: “Cresteti, imultitiva si umpleti pamantul”.
Sa apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamant si pe toti pestii marii: vi le-am dat in mainile voastre!
Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati.
Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre; il voi cere inapoi de la orice dobitoc; si voi cere inapoi viata omului din mana omului, din mana oricarui om, care este fratele lui.
Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul lui. Iar voi cresteti si inmultiti-va; raspanditi-va pe pamant si inmultiti-va pe el!”
- Legamantul lui Dumnezeu cu Noe -
Dumnezeu a mai vorbit lui Noe si fiilor lui care erau cu el si a zis: Iata Eu fac un legamant cu voi, si cu samanta voastra care va veni dupa voi; cu toate vietuitoarele care sunt cu voi, atat pasarile cat si vitele si toate fiarele de pe pamant care sunt cu voi; cu toate cele care au iesit din corabie si cu orice alte dobitoace de pe pamant.
Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamantul”.
Si Dumnezeu a zis: “Iata semnul legamantului pe care-l fac intre Mine si voi si intre toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant.
Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor; si Eu imi voi aduce aminte de legamantul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura.
Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el; ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si de toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant”.
Si Dumnezeu a zis lui Noe: “Acesta este semnul legamantului pe care l-am facut intre Mine si orice faptura de pe pamant”.
Deci pamantul era curat si nepatat si fara blestem. Singurii locuitori erau drepti fata de Dumnezeu prin credinta si ascultarea lor.
Dar demonii lui satan impreuna cu el nu fusesera nimiciti si li s-a permis supravietuirea lor incontinuare, pentru ca Dumnezeu sa dovedeasca impotrivirea si vinovatia lor.
Cuvantul lui Dumnezeu era tot timpul cu Noe si dreapta lui familie. Dumnezeu a innoit mandatul divin si a incheiat un nou legamant.
A binecuvantat pe Noe si fii sai: “Cresteti si inmultiti-va si raspanditi-va pe pamant si inmultiti-va pe el”! Dar nu a mai zis ca la inceput lui Adam si Eva: “si supuneti-l si stapaniti”…!
Pamantul nu se mai supune omului asa cum vorbise Cuvantul lui Dumnezeu la inceput lui Adam si Eva. Deci omul a pierdut stapanirea si supunerea pamantului, el nu se mai supune; nici vulcanii, nici cutremurele, nici apele, nici pozitia lui in spatiu, nici rodurile nu mai erau ca inainte, nici frigul, nici caldura…..etc. Si omul in loc sa-l stapaneasca se ingroapa in el…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu