Stricaciunea oamenilor

Cand au inceput oamenii sa se inmultesca pe fata pamantului si li s-au nascut fete, fiii lui Dumnezeu au vazut ca femeile oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales. Atunci Domnul a zis: “Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de 120 de ani.

Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea, si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume.

Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor in inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.

I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si s-a mahnit in inima Lui.

Si Domnul a zis: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului; caci imi pare rau ca i-am facut“.

In vremurile acelea pe pamant aparura si uriasii (Nefilim-ii). Acestia nu erau dintre indivizii omenirii, ci erau niste supra oameni; erau demoni din lumea spiritelor, materializati in carne cu o statura uriasa, spre a dovedi originea lor superioara. Omul este facut ”cu putin mai prejos decat ingerii“.  Aparitia lor neasteptata printre oameni, constituia dovada vizibila ca lucrurile in ceruri de sub Satan, mergea spre rau.

Dumnezeu ii supuse lui Satan, cand l-a facut “heruvim ocrotitor“ peste om si un grup de ingeri. Si ei deasemenea cu Satan se impotrivira lui Dumnezeu, si trecura de partea lui. Acesti ingeri necredinciosi devenira diavoli si adorati mai tarziu de oameni . Lucifer, de rangul heruvimilor, deveni  astfel “printul demonilor“, numit si “Beelzebul“. Dumnezeu interzise poporului Sau, sa se incuscreasca cu ei. 

“Sa nu te incuscresti cu popoarele acestea, sa nu mariti pe fetele tale dupa fiii lor si sa nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tai. Caci ar abate de la Mine pe fiii tai, si ar sluji altor dumnezei; Domnul s-ar aprinde de manie impotriva voastra si te-ar nimici indata”. (Deuteronom 7.3-4).

“Sa nu va amestecati cu neamurile acestea care au ramas printre voi; sa nu rostiti numele dumnezeilor lor si sa nu-l intrebuintati in juramant; sa nu le slujiti si sa nu va inchinati inaintea lor”.  

“Daca va veti abate si va veti alipi de neamurile acestea care au ramas printre voi, daca va veti uni cu ele prin casatorii, si daca veti intra in legaturi cu ele, sa fiti incredintati ca Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastra; ci ele va vor fi o cursa si un lat, un bici in coaste si niste spini in ochi, pana veti pieri de pe fata acestei tari bune, pe care va dat-o Domnul, Dumnezeul vostru“. (Iosua 23. 7,12,13). 

De aceea Dumnezeu a zis, ca zilele omului nu vor mai fi mai mult de 120 de zile, pentru ca oamenii se dadusera numai la rau si nu ascultau niciunul de El, traind intr-o nelegiuire permanenta.

La varsta de 182 de ani, Lameh a nascut un fiu. El i-a pus numele Noe; “Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre, care vin din acest pamant, pe care l-a blestemat Domnul“. (Geneza 5.28-29).

- Noe -

Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului. Iata care sunt urmasii lui Noe.

Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

Noe a nascut trei fii: Sem, Ham si Iafet. Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. Dumnezeu s-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat; caci orice faptura isi stricase calea pe pamant.

Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: “Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie; iata am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul.

Fa-ti o corabie din lemn (chiparos); corabia aceasta sa o imparti in camarute si sa o tencuiesti cu smoala pe dinauntru si pe dinafara.

Iata cum sa o faci: corabia sa aiba trei sute de coti in lungime, cincizeci de coti in latime si treizeci de coti in inaltime. Sa-i faci corabiei o fereastra, sus, lata de un cot; si sa faci un rand de camari jos, altul in mijloc si altul sus. Si iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamant, ca sa nimiceasca orice faptura de sub cer, care are suflare de viata; tot ce este pamant va pieri.

Dar cu tine fac un legamant; sa intri in corabie, tu si fiii tai, nevasta-ta si nevestele fiilor tai impreuna cu tine.

Din tot ce traieste, din orice faptura, sa iei in corabie cate doua din fiecare soi, ca sa le tii vii cu tine; sa fie o parte barbateasca si o parte femeiasca.

Din pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor si din toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor, sa vina la tine inauntru cate doua din fiecare soi, ca sa le tii cu viata.

“Si tu, ia-ti din toate bucatele care se mananca si fa-ti merinde din ele, ca sa-ti slujeasca de hrana tie si lor”.  Asa a si facut Noe: a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu“.

Noe in mijlocul acestor nelegiuiri urma exemplul lui Enoh si umbla si el cu Dumnezeu. El se casatori cu o femeie cinstita, nepatata si cand ajunse la varsta de 500 de ani, Dumnezeu l-a binecuvantat cu trei fii; Sem, Ham si Iafet. Noe ii crescu in credinta si ascultare fata de Dumnezeu. Noe se pastra si el, drept si nepatat fata de lumea in care traia, corupta si ignoranta.

La 2 Petru 3.5 scrie: “Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei”.

Prin credinta Noe l-a crezut  pe Dumnezeu fata de lucrurile care i se spuneau si care inca nu se vedeau, plin de o teama sfanta a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea el a osandit lumea si a ajuns mostenitor al neprihanirii, care se capata prin credinta. (Evrei 11.7).

La Ezechiel la 14.14-20. scrie: “Chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni; Noe, Daniel si Iov, ei nu si-ar mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul Dumnezeu”.

“Daca as lasa tara sa fie cutreierata de fiare salbatice, care ar lasa-o fara popor, daca ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare, si ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni, pe viata mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scapa, si tara ar ajunge un pustiu”.

Sau daca as aduce sabie, impotriva tarii acesteia, daca as zice sa treaca sabia prin tara, daca i-as nimici, cu desavarsire oamenii si vitele si ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni, pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu,  ca n-ar scapa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scapa. Sau daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima, ca sa-I nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea Zice Domnul, Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii si nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul prin neprihanirea lor“. 

Daniel si Iov sunt doi neprihaniti, care umblau si ei cu Dumnezeu fiind curati si drepti, respectand Cuvantul si poruncile lui Dumnezeu.

Multi urmau destrabalarile si din pricina aceasta, calea adevarului era vorbita de rau.

Nefilimii si nelegiuitii isi bateau joc si radeau de Noe si fii lui in timp ce acestia construiau corabia si-i avertizau ca va veni un potop si ca Dumnezeu va face dreptate, dreptate care reclama sentinta la nimicire a tot ce este viu pe pamant. Intrebat cand se vor intampla aceste lucruri, Noe le raspundea ca el nu stie ziua si ceasul, dar nu se va intampla pana nu este gata corabia si el cu familia sa intre in ea.

Domnul se uita de la inaltimea cerurilor peste fii oamenilor, sa vada de este vre-unul care sa aiba pricepere si care sa caute pe Dumnezeu. Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. Si-au pierdut mintea toti cei ce savarsesc faradelegea, de mananca pe poporul Meu, cum mananca painea, si nu cheama pe Domnul. (Psalmi 14.2).

Dumnezu se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput , si sa caute pe Dumnezeu. (Psalmi 53.2).

La Matei 24.38 scrie: “Intr-adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si nu au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului.

De aceea Ma voi pogora acum sa vad daca in adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti”. (Geneza 18.21).

“Pentru ca ti s-a induiosat inima, pentru ca te-ai zmerit inaintea lui Dumnezeu, cand ai auzit cuvintele rostite de El impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, pentru ca te-ai smerit inaintea Mea, pentru ca ti-ai sfasiat hainele si ai plans inaintea Mea, si Eu, am auzit, zice Domnul”. (Cronici 34.27).

Noe era in varsta de 600 de ani cand a intrat in corabie.

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...