Asezarea
pastelui
"Luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului.
Vorbiti intregii adunari a lui Israel si spuneti-i: “ In ziua a zecea acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa.
Daca sunt prea multi in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul acesta.
Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied.
Sa-l pastrati pana in ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l junghie seara.
Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi stalpii si pragul de sus al caselor unde il vor manca.
Carnea sa o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume sa o manance cu azimi si cu verdeturi amare.
Sa nu-l mancati crud sau fiert; ci sa fie fript la foc: atat capul cat si picioarele si maruntaiele.
Sa nu lasati nimic din el pana a doua zi dimineata; si daca va ramanea ceva din el pe a doua zi dimineata,sa-l ardeti in foc. Cand il veti manca sa aveti mijlocul incins, incaltamintele in picioare si toiagul in mana; si sa-l mancati in graba; caci sunt Pastele Domnului.
In noaptea aceea Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intaii nascuti din Tara Egiptului de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Yahwe.
Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi.
Eu voi vedea sangele si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nici o urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului.
Si pomenirea acestei zile s-o pastrati si sa o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; sa o prasnuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
Timp de sapte zile veti manca azimi. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea , va fi nimicit din Israel.
In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfanta.
Sa nu faceti nici o munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins.
Sa tineti sarbatoarea azimilor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; si tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
In luna intai, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azimi, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii,
Timp de sapte zile sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas.
Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azimi.”
Moise a chemat pe toti batranii lui Israel si le-a zis: “ Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre si junghiati Pastele.
Sa luati apoi un manunchi de isop, sa-l inmuiati in sangele din strachina si sa ungeti pragul de sus si cei doi stalpi ai usii cu sangele din strachina.
Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata.
Cand va trece Domnul ca sa loveasca Egiptul si va vedea sangele pe pragul de sus si pe cei doi stalpi ai usii, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui Nimicitorului sa intre in casele voastre ca sa va loveasca.
Sa paziti lucrul acesta ca o lege pentru voi si pentru copiii vostri in veac.
Cand veti intra in tara, pe care v-0 va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant. Si cand va vor intreba copiii vostri: “ ce insemneaza obiceiul acesta?” sa raspundeti: “ Este jertfa de Paste in cinstea Domnului, care a trecut pe langa casele copiilor lui Israel in Egipt, cand a lovit Egiptul si ne-a scapat casele noastre.” Poporul s-a plecat si s-a inchinat pana la pamant.
Si copiii lui Israel au plecat si au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut.
Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui si toti Egiptenii; si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort.
In aceiasi noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si le-a zis: “ Sculati-va iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va de slujiti Domnului, cum ati zis. Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va si binecuvantati-ma.”
Egiptenii zoreau poporul si se grabeau sa-I scoata din tara, caci ziceau: “Altfel, toti vom pieri”
Poporul si-a luat plamadeala (coca) inainte de a se dospi. Si-au invelit postavile cu plamadeala in haine, si le-au pus pe umeri.
Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise si au cerut Egiptenilor, vase de argint , vase de aur si haine.
Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor, care le-au implinit cererea. Si astfel au jefuit pe Egipteni.
O multime de oameni de tot soiul s-au suit impreuna cu ei; aveau si turme insemnate de oi si boi.
Cu plamadeala, pe care o luasera din Egipt si care nu se dospise inca, au facut turte fara aluat; caci fusesera izgoniti de Egipteni, fara sa mai poata zabovi si fara sa-si ia merinde cu ei.
Sederea copiilor lui Israel in Egipt au fost de patru sute trei zeci de ani.
Si dupa patru sute trei zeci de ani, tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din tara Egiptului.
Noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului, pentru ca atunci i-a scos din tara Egiptului; noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului de toti copii lui Israel si de urmasii lor.
Sa tai imprejur pe orice rob cumparat cu bani si apoi sa manance din ele.
Veneticul si simbriasul sa nu manance.
Sa nu le manance decat intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa si sa nu zdrobiti niciun os.
Toata adunarea lui Israel sa faca Pastele.
Daca un strain care va locui la tine, va vrea sa faca Pastele Domnului, orice parte barbateasca din casa lui va trebui taiata imprejur; apoi se va apropia sa le faca si va fi ca si bastinasul: dar niciun netaiat imprejur sa nu manance din ele.
Aceiasi lege va fi pentru bastinas ca si pentru strainul care va locui in mijlocul vostru.
Toti copiii lui Israel au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut.
Si chiar in ziua aceea Domnul a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostile lor.
Moise pastea turma socrului sau Ietro, preotul Madianului.
Odata pascand turma a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Acolo dintr-o data i s-a aratat ingerul Domnului intr-o flacara de foc care iesea din mijlocul unui rug. Din mijlocul focului Dumnezeu la chemat si i-a zis: Moise, Moise! Si el i-a raspuns: Iata-ma!
Domnul i-a zis : “ Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt.
M-am pogorat ca sa-I izbavesc din mana Egiptenilor si sa-i scot din tara aceasta si sa-i duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere si anume in locurile unde locuiesc Cananitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii.
Moise s-a intors in Egipt si le-a povestit Israelitilor, de intalnirea cu Dumnezeu, ce porunca ii dadu-se si ce va urma sa faca. Impreuna cu fratele sau Aaron se prezenta inaintea noului Faraon cerandu-i sa lase pe poporul lui Israel sa plece sa aduca jertfe dumnezeului lor. Faraon care fusese ridicat pe tron, dupa ce murise Iosif primul ministru al Egiptului, care numai recunostea datoria poporului Egiptean fata de Iosif si nici inchinarea libera fata de Egipteni se impotrivi. El considera ca Egiptenii sunt o rasa domneasca, o rasa superioara.
Satan cugeta atunci ca avea poporul ales al lui Dumnezeu acolo unde isi dorea, pentru ca Egiptenii nu au luat in considerare inchinarea la Dumnezeul lui Iosif si au continuat in religie si prin ea sa-I intoarca la necredinciosie si pe Israeliti.
Acest Faraon servea Diavolului ca prin legea statului sa-i nimiceasca pe Israeliti sa-I faca sclavi pana la moarte.
Faraon statea neschimbat in actiunile sale ca un simbol al Diavolului.
Dumnezeu ii permise Diavolului sa se impotriveasca ca sa poata sa-si arate puterea si de numele Sau sa afle intreg pamantul.
De aici se intelege ca oricand Dumnezeu putea sa puna pe altcineva Faraon.
Urmare acestui fapt, Dumnezeu Iahve prin Moise, facut profetul Sau, lovi Egiptul cu zece plagi aratand suprematia si puterea Dumnezeului lor.
A zecea plaga a fost nimicirea tuturor intailor nascuti ai Egiptului fie om sau animal. Ca moartea sa nu se abata si asupra copiilor Israelitilor si sa fie salvati, Dumnezeu le-a poruncit ca sa junghie un miel si cu sangele lui sa fie stropite tocurile usilor de la case, ca in momentul cand va trece Nimicitorul sa le ocoleasca.
In vechile porunci ale lui Dumnezeu, legamintele sale erau inaugurate si intrau in vigoare peste sangele unui animal jertfit.
Stropirea acum a usilor cu sangele unui miel de Pastele Domnului, se intelege ca urmeaza un legamant special a lui Dumnezeu, al legii cu poporul Israel. Prin acesta poporul Israel intra intr-o relatie de legamant cu El si urmau sa fie supusi legii Sale.Cu aceasta ei deveneau o natiune teocratica si aducerea lor la libertate imediata.
De aceea mielul de Paste a devenit un simbol pentru jertfe, cum s-a ajuns si la “ Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatele lumii” si care este Isus Cristos. - Ioan 1.29, 36.
Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu