Pastele si intaii nascuti
Moise a zis poporului: “ Aduceti-va aminte de ziua aceea, cand ati iesit din Egipt, din casa robiei; caci cu mana puternica v’a scos Domnul de acolo. Sa nu mancati paine dospita.
Astazi iesiti in luna spicelor (sau NISAN - Abib).
( Pe 14 – Pastele)
(15 - 21 - Sarbatoarea Turtelor Nedospite)
(16 - Oferirea primelor roade)
Cand te va duce Domnul in tara Cananitior, Hetitilor, Amoritilor, Hevitilor si Iebusitilor, pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da, tara unde curge lapte si miere, sa tii urmatoarea slujba in luna aceasta.
Timp de 7 zile, sa mananci azimi; si in ziua a saptea, sa fie o sarbatoare in cinstea Domnului.
In timpul celor sapte zile, sa mananci azimi; sa nu se vada la tine nimic dospit, nici aluat, pe toata intinderea tarii tale.
Sa spui atunci fiului tau: “Aceasta este spre pomenirea celor ce a facut Domnul pentru mine cand am iesit din Egipt.”
Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochii tai , pentru ca legea Domnului sa fie totdeauna in gura ta; caci cu mana puternica te-a scos Domnul din Egipt.
Sa tii porunca aceasta la vremea hotarata, din an in an.
Cand te va aduce Domnul in tara Cananitilor, cum a jurat tie si parintilor tai si cand ti-o va da, sa inchini Domnului pe orice intai nascut, chiar pe orice intai nascut din vitele pe care le vei avea: orice parte barbateasca este a Domnului.
Sa rascumperi cu un miel pe orice intai nascut al magaritei; iar daca nu-l vei rascumpara sa-I frangi gatul.
Sa rascumperi de asemenea pe orice intai nascut de parte barbateasca dintre fiii tai. Si cand te va intreba fiul tau intr-o zi: “Ce inseamna lucrul acesta?”
Sa-i raspunzi: “ Prin mana Lui cea atotputernica, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; si fiindca Faraon se incapatana si nu voia sa ne lase sa plecam, Domnul a omorat pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaii nascuti ai oamenilor pana la intaii nascuti ai dobitoacelor. Iata de ce aduc jertfa Domnului pe orice intai nascut de parte barbateasca si rascumpar pe orice intai nascut din fiii mei.
Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochi;caci prin mana lui atotputernica ne-a scos Domnul din Egipt.”
Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie. Copiii lui Israel au iesit inarmati din tara Egiptului.
Moise a luat cu el oasele lui Iosif; caci Iosif pusese pe fiii lui Israel sa jure zicand:” Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati cu voi oasele mele de aici.”
Au plecat din Sucot si au tabarat la Etam, la marginea pustiei.
Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noapte intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea.
Stalpul de nor nu se departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii.
Trecerea marii Rosii
Faraon va zice despre copiii lui Israel: “ s-au ratacit prin tara; ii inchide pustia.”
Eu voi impietri inima lui Faraon si-i va urmari; dar Faraon si toata oastea lui va face sa se arate toata slava Mea si Egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au facut asa.
S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga.
Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: “ Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca?
Faraon si-a pregatit carul de razboi si si-a luat oamenii de razboi cu el.
A luat sase sute de care de lupta cu oameni alesi si toate carele Egiptului; in toate erau luptatori.
Domnul a impietrit inima lui Faraon, imparatul Egiptului si Faraon a urmarit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel iesisera gata de lupta.
Egiptenii i-au urmarit; si toti, caii carele lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon.
Faraon se apropia. Copiii lui Israel si-au ridicat ochii si iata ca Egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s-au inspaimantat foarte tare si au strigat catre Domnul dupa ajutor.
Ei au zis lui Moise: “ Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie?
Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt?
Nu-ti spuneam noi in Egipt: “Lasa-ne sa slujim ca robi Egiptenilor decat sa murim in pustie?
Moise a raspuns poporului: “ Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.
Domnul se va lupta pentru voi, stati linistiti.”
Domnul a zis lui Moise: “ Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte.
Tu, ridica-ti toiagul, intinde-ti mana spre mare si despic-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. Eu voi impietri inima Egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.
Si vor sti Egiptenii ca Eu sunt Domnul cand Faraon, carele si calaretii lui vor face sa se arate slava Mea.
Ingerul lui Dumnezeu care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul, si a mers inapoia lor si stalpul de nor care mergea inaintea lor si-a schimbat locul si mergea inapoia lor
El s-a asezat intre tabara Egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea.
Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.
Moise si-a intins mana spre mare. Si domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua.
Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.
Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carale si calaretii lui,au intrat dupa ei in mijlocul marii.
In straja diminetii, Domnul din stalpul de foc si de nor, S-a uiat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmasala in tabara Egiptenilor.
A scos roatele carelor si le-a ingreunat mersul. Egiptenii au zis atunci: “Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul se lupta pentru el impotriva Egiptenilor.
Domnul a zis lui Moise: “ Intinde-ti mana spre mare si apele au sa se intoarca inspre Egipteni, peste carale lor si peste calaretii lor.”
Moise si-a intins mana spre mare.
Si inspre dimineata, marea si-a luat iaras repeziciunea cursului si la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe Egipteni in mijlocul marii.
Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui Faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n’a scapat.
Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.
In ziua aceea Domnul a izbavit pe Israel din mana Egiptenilor; si Israel a vazut pe Egipteni morti pe tarmul marii.
Israel a vazut mana puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva Egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu