ADEVARUL PUR

Lacustele

 

Domnul a zis lui Moise: “ Du-te la Faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui, ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor. Si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu Egiptenii si ce semne am facut in mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul.”
Moise si Aaron s-au dus la Faraon si i-au zis: “ Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: “ Pana cand ai de gand sa nu vrei sa te smeresti inaintea Mea? Lasa poporul Meu sa plece, ca sa-mi slujeasca.
Daca nu vrei sa lasi poporul Meu sa plece, iata voi trimite maine niste lacuste pe toata intinderea tarii tale.
Ele vor acoperi fata pamantului, de nu se va mai putea vedea pamantul; vor manca cea mai ramas nevatamat, vor manca ce v-a lasa piatra, vor manca toti copacii, care cresc pe campiile voastre,
Iti vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tai si casele tuturor Egiptenilor. Parintii tai si parintii parintilor tai n-au vazut asa ceva de cand sunt ei pe pamant pana in ziua de azi.”
Moise a plecat si a iesit de la Faraon.
Slujitorii lui Faraon i-au zis: “ Pana cand are sa fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasa pe oamenii acestia sa plece si sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor.Tot nu vezi ca piere Egiptul?”
Au intors la Faraon pe Moise si Aaron. “ Duceti-va,” le-a zis el, si slujiti Domnului Dumnezeului vostru. Care si cine sunt cei ce vor merge?”
Moise a raspuns: “ Vom merge cu copiii si batranii nostrii, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si boii nostrii; caci avem sa tinem o sarbatoare in cinstea Domnului.”
Faraon le-a zis: “ Asa sa fie Domnul cu voi, cum va voi lasa eu sa plecati, pe voi si pe copiii vostri! Luati seama, caci este rau ce  aveti de gand sa faceti!
Nu, nu; ci duceti-va voi barbatii si slujiti Domnului, caci asa ati cerut.” Si i-au izgonit dinaintea lui Faraon.
Domnul a zis lui Moise: “Intinde-ti mana peste tara Egiptului, ca sa vina lacustele peste tara Egiptului, si sa manance toata iarba pamantului, tot ce a lasat piatra.”
Moise si-a intins toiagul peste tara Egiptului; si Domnul a facut sa sufle un vant dinspre rasarit peste tara, toata ziua si toata noaptea aceea.
Dimineata vantul dinspre rasarit adusese lacustele.

Lacustele au venit peste tara Egiptului si s-au asezat pe toata intinderea Egiptului; erau in numar atat de mare, cum numai fusese si nu va mai fi un astfel de roi de lacuste. Au acoperit toata fata pamantului, de nu se mai vedea pamantul; au mancat toata iarba de pe pamant si tot rodul pomilor, tot ce lasase piatra; si n-a ramas nimic verde in copaci, nici iarba de pe camp, in toata tara Egiptului.
Faraon a chemat indata pe Moise si pe Aaron si a zis: “ Am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului vostru si impotriva voastra.
Dar iarta-mi pacatul numai de data aceasta; si rugati pe Domnul Dumnezeul vostru, sa departeze de la mine si urgia aceasta de moarte!”
Moise a iesit de la Faraon si s-a rugat Domnului.
Domnul a facut sa sufle un vant foarte puternic dinspre apus, care a luat lacustele si le-a aruncat in marea Rosie; n-a ramas o lacusta
Pe toata intinderea Egiptului.
Domnul a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece.

Intuneric de trei zile
 

Domnul a zis lui Moise: “Intinde-ti mana spre cer si va fi intuneric peste tara Egiptului, asa de intuneric de sa se poata pipai.”

Moise si-a intins mana spre cer; si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului, timp de trei zile.
Nici nu se vedeau unii pe altii si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar in locurile unde locuiau copiii lui Israel, era lumina.
Faraon a chemat pe Moise si a zis: “Duceti-va si slujiti Domnului!
Sa nu ramana in tara decat oile si boii vostri; copiii vostri vor putea merge si ei impreuna cu voi.”
Moise a raspuns; “ Chiar sa ne dai tu insuti jertfele si arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului vostru si turmele noastre tot trebuie sa mearga cu noi si sa nu ramana o unghie din ele; caci din ele vom lua ca sa slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pana vom ajunge acolo, nu stim ce vom alege, ca sa aducem Domnului.”
Domnul a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece.
Faraon a zis lui Moise: Iesi de la mine! Sa nu cumva sa te mai arati inaintea mea, caci in ziua care te vei arata inaintea mea, vei muri.”
“Da!” a raspuns Moise, nu ma voi mai arata inaintea ta.”

 

Amenintarea cu urgia a zecea

 

“ Domnul a zis lui Moise: “ Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon si asupra Egiptului. Dupa aceea va va lasa sa plecati de aici. Cand va va lasa sa plecati de tot, chiar va va izgoni de aici.
Vorbeste cu poporul, ca atunci fiecare sa ceara de la vecinul sau si fiecare de la vecina ei, vase de argint si vase de aur.”
Domnul a facut ca tot poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor. Chiar Moise era bine vazut in tara Egiptului inaintea slujitorilor lui Faraon si inaintea poporului.
Moise a zis: “Asa vorbeste Domnul; “ pe la miezul noptii, voi trece prin Egipt; si toti copiii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut a lui Faraon, care sade pe scaunul lui de domnie pana la intaiul nascut al roabei care sta la rasnita si pana la toti intii nascuti ai dobitoacelor.
In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi.
Dar dintre toti copiii lui Israel, de la oameni pana la dobitoace nici macar un caine nu va chelalai cu limba lui, ca sa stiti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israel.
Atunci toti acesti slujitori ai tai se vor pogora la mine si se vor inchina pana la pamant inaintea mea, zicand: ” Iesi tu si tot poprul care te urmeaza!” Dupa aceea voi iesi. Moise a iesit de la Faraon aprins de manie.
Domnul a zis lui Moise: “ Faraon n-are sa asculte de voi, pentru ca sa se inmulteasca minunile Mele in  tara Egiptului.’
Moise si Aaron au facut toate aceste minuni inaintea lui Faraon; Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece din tara lui.
Domnul a zis lui Moise…..

 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...