Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu.
El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “ Sa nu mancati din toti pomii din gradina? “
Femeia a raspuns sarpelui: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina“
Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti“.
Atunci sarpele a zis femeii: Hotarat, ca nu veti muri: dar Dumnezeu stie ca in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul“.
Femeia a vazut ca era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea si barbatul a mancat si el.
- Pacatul lui Adam -
Atunci li s-au deschis ochii; au cunoscut ca erau goi au cusut laolalta
Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei (evreieste inseamna “vantul“): si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.
Dumnezeu este in afara spatiului si timpului, este pretutindeni de la inceput si in veci de veci.
Asemeni primilor oameni faptele noastre nu pot sta departe de Dumnezeu.
Poate cineva sa stea intr-un loc ascuns fara sa-l vad Eu? zice Domnul, nu umplu Eu cerurile si pamantul? zice Domnul. (Ieremia 23. 24).
De ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor si de acolo ii va smulge mana mea; de s-ar sui chiar in ceruri si de acolo ii voi pogora.
De s-ar ascunde chiar pe varful Carmelului si acolo ii voi cauta si ii voi lua; de s-ar ascunde de privirile mele chiar in fundul marii si acolo voi porunci sarpelui sa-i muste. (Amos 9.2-3).
Dar chiar daca ai locui tot atat de sus ca vulturul, chiar daca ti-ai aseza cuibul intre stele, tot te voi arunca jos si de acolo, zice Domnul. (Obadia 1.4).
Ori in ce ne osandeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si cunoaste toate lucrurile. (1 Ioan 3. 20).
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: “Unde esti“? El a raspuns: ”Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol si m-am ascuns“.
Si Dmnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol”? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci”?
Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat”. Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut”? Femeia a raspuns: “Sarpele m-a amagit si am mancat din pom”.
Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: “Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; “in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana”.
Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul si tu ii vei zdrobi calcaiul.
Cine era sarpele? Dumnezeu si Cuvantul Sau creau un alt fiu glorios, numit Heylel adica cel ce straluceste, cel mai frumos dintre creatiile lui, nu-ti puteai lua ochii de la el, steaua zilei sau Lucifer (denumit mai tarziu Satana).
“ Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina”. (2 Corinteni 11.14).
El mai este denumit si un “fiu al zorilor”. Cuvantul si Lucifer: sunt descrisi ca “stelele diminetii“.
La Iov 38.7 scrie: “Atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie, cand toti fii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie ... In aceasta imprejurare Dumnezeu il puse protector pe Lucifer si ingerii sfinti in gradina Edenului peste Adam si Eva. Lucifer trebuia sa raspunda intodeauna in fata Lui Dumnezeu . I se mai spunea si “Heruvim ocrotitor“. Lucifer se puse pe lucru spre a se instala ca un rege ceresc cu ingerii sub conducerea sa asemenea unei stanci, asemenea “Tirului”, care inseamna stanca. Calea sa de actiune lasa loc unui cantec de jale impotriva lui. Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:
“Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului, si spune-i: “Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. Stateai in Eden
Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant a Lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.
Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. (Ezechiel 28.11-15).
Si mai tarziu spun : “Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele Lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scantaietoare.
Ti s-a inganfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau de priveliste imparatilor.
Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau, ti-ai spurcat lacasurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tau un foc, care te mistuie si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc.
Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit, si nu vei mai fi niciodata“! (Ezechiel 28. 16-19).
La Isaia 14.12-14 spune: “Cum ai cazut din cer Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant tu biruitorul neamurilor! Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza- noapte; ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului”.
La Apocalipsa 12.9 spune: “Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intrega lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui”.
Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. (2 Corinteni 11. 3).
Si nu Adam a fost amagit; ci femeia fiind amagita, s-a facut vinovata de calcarea poruncii. Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruiesc cu smerenie in credinta si in sfintenie. (1 Timotei 2.14-15).
Dar prea iubitilor sa nu uitati un lucru: ca pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi. (2 Petru 3.8).
Femeii i-a zis: “Voi marii foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine“.
Omului i-a zis: “fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el“ blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp.
In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce“.
Adam a pus nevestei sale numele Eva (viata); caci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu i-a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.
Domnul Dumnezeu a zis: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci”.
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.
Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.
Cine isi ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare. (Proverbe 28.13).
Vor linge pulberea ca sarpele; vor iesi tremurand ca taratoarele pamantului, afara din cetatuile lor, vor veni plini de frica inaintea Domnului, Dumnezeului nostru si se vor teme de tine. (Mica 7.17).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu