Dumnezeu avea puterea de a nimici atunci pe Satan si il si condamna, dar nu-l nimici imediat pentru ca El sa-l aduca ca proba in fata cerului si sa dovedeasca ca este un impotrivitor, un inselator si un defaimator pentru toata creatia Lui. Planul lui Dumnezeu cu tot ce crease nu mai putea sa se desfasoare in asemenea conditii.
Dumnezeu ar fi putut sa-i omoare si pe Adam si Eva si sa-i faca din nou. Atunci implinirea planului de a popula pamantul cu urmasi curati si drepti ar fi mers inainte fara vreo intrerupere. Dar atunci Satan ar fi avut dreptate ca Dumnezeu facuse la inceput niste fiinte imperfecte si ca nu el a fost vinovat de cele intamplate.
De aceea Dumnezeu ii lasa pe Adam si Eva sa ramana inca in viata, chiar daca ei nu mai puteau sa indeplineasca planul menit lor, intrucat nu mai erau potriviti, ca devenisera nedrepti si pacatuisera;
pentru ca urmasii lor sa dovedeasca ca stiu sa fie ascultatori si sa fie adusi ca proba scopului, si pentru ca in cele din urma Dumnezeu si Numele Lui Cel Sfant (Iehova) sa poata fi vestit si justificat intru totul peste tot pamantul. Cuvintele lui Dumnezeu adresate femeii si lui Adam dovedesc clar ca nu acesta era planul de desfasurare al lor si ca cel real fusese retras.
“voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine“. (Geneza 3.16). Iar omului i-a zis: “in sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant …. (Geneza 3.19). “Deci asa ceva nu fusese exprimat inainte, undeva. Planul lui deocamdata era retras.Asadar dreptul lor la viata vesnica fusese luat. Ei trebuiau acum sa mearga afara din gradina pe campul deschis unde nu plouase niciodata “ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului“. (Geneza 2.5-6).
In loc de acea gradina care era irigata de un rau cu patru brate si uda cu aburul care se ridica si inflorea pretutindeni ca un parc, acum era o campie care era arida unde cresteau numai spini si palamida.
“Dar daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat si sfarseste prin a i se pune foc. (Evrei 6.8).
De aici omul avea de muncit si luptat cu pamantul si tot ce-l inconjura pana la sudoare. Si nu mai manca fructe din gradina ci iarba campului de afara. Ei numai lucrau acum pentru planul lui Dumnezeu ci pentru planul Sarpelui cel vechi, Diavolul (inselator, pentru religie).
Zilele sale erau numerate si putine in comparatie cu viata vesnica in care s-ar fi bucurat incontinuu, fara timp. Cand ai o viata vesnica , timpul dispare, nu exista.
De aceea este scris: “Omul dintai este din pamant pamantesc; omul al doilea este din cer. Omul dintai Adam a fost facut un sulet viu. Al doilea Adam (Isus) a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. Cum este cel pamantesc asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc”. Asta o spune pentru cei ascultatori si implinitori, nu numai sa asculte, dar sa si faca. “Iata ca toate sufletele sunt ale Mele. Dupa cum sufletul fiului este al Meu, tot asa si sufletul tatalui este al Meu. Sufletul care pacatuieste, acela va muri.
Omul care este drept, care face judecata si dreptate, care nu mananca pe munti, carne jertfita idolilor si nu ridica ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteste nevasta aproapelui sau si nu se apropie de nevasta-sa in timpul necuratiei ei, care n-asupreste pe nimeni, care da inapoi datornicului zalogul, care nu rapeste nimic, care da din painea lui celui flamand si inveleste cu o haina pe cel gol, care nu imprumuta cu dobanda si nu ia camata, care isi abate mana de la nelegiuire si judeca dupa adevar intre un om si altul, care urmeaza legile Mele si pazeste poruncile Mele, lucrand cu credinciosie ---- omul acela este drept si va trai negresit, zice Domnul, Dumnezeu”. (Ezechiel 18.4-9).
“Sufletul care pacatuieste acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! Neprihanirea celui neprihanit (fara pata, curat) va fi peste el si rautatea celui rau va fi peste el. Dar daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit si pazeste toate legile Mele si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri. Toate faradelegile pe care le-a facut i se vor uita! El va trai din pricina neprihanirii in care a trait. Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu, doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca? Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare?
Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele. Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarsesta nelegiuirea si moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii, pe care a savarsit-o.
Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este drept si bine, isi va pastra sufletul viu. Pentru ca isi deschide ochii si se abate de la toate faradelegile pe care le-a savarsit, va trai si nu va muri“. (Ezechiel 18. 20-28).
“Nu va incredeti in cei mari, in fiii oamenilor, in care nu este ajutor, suflarea lor trece, se intorc in pamant si in aceiasi zi le pier si planurile.
Ferice de cine are ca ajutor pe Pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-si pune nadejdea In Domnul Dumnezeul sau!
El a facut cerurile si pamantul, marea si tot ce este in ea. El tine credinciosia in veci.
(Psalmul 146.3-6). Deci incepand cu Adam si cu toti oamenii, pana in ziua Sa, Isus Hristos zise: “Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce s-a pogorat din cer, adica Fiul omului care este in cer“ (adica Isus) (Ioan 3.13).
Concluzia este ca toti oamanii , vechi si noi, mici si mari, ne intoarcem in pamant. Atunci cand omul moare, moare prin faptul ca suflarea de viata (energia) pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca sa fie un trup viu se intoarce la El si trupul moare. La Geneza 4.9. scrie: Domnul a zis lui Cain: “ Unde este fratele tau Abel? El a raspuns:
“Nu stiu”. Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Si Dumnezeu a zis: “Ce ai facut”? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine.
Aceasta nu inseamna ca omul s-a dus in cer. El ramane in pamant si putrezeste, se transforma in tarana.
Dar prin suflarea de viata care ajunge inapoi la Dumnezeu , El stie ce s-a petrece cu viata (care este sangele).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu