Ispitirea femeii (continuare)

- Pacatul lui Adam -

Calea lui Lucifer devine “calea sarpelui pe stanca“.

“Urma vulturului pe cer, urma sarpelui pe stanca, urma corabiei in mijlocul marii… (Proverbe 30. 19).

 El a vazut inchinarea omului pe care o facea Lui Dumnezeu si pofti acea inchinare pentru sine insusi. De aceea a intors pe om impotriva adevarului si a Dumnezeului cel viu si Cel Prea Inalt. In asemenea conditii el se impotrivea lui Dumnezeu si prin asemenea dorinte de a fi egal sau chiar superior, Lucifer devenise orb, crezand ca se va face liber si independent, el s-a facut rob pacatului, al minciunii, devenind autorul acestora.

 “In toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana”.

Tarana nu este hrana, nu este viata. Ci in mod asemanator sarpelui trebuia sa se hraneasca Diavolul si prin asta Dumnezeu ii arata, sa nu mai traiasca vreo speranta de viata vesnica. Dumnezeu se indepartase de la el, aruncandu-l afara din sfera divinitatii.

El a pierdut prin aceasta inselaciune si a fost aruncat afara din cerurile lui Dumnezeu pe pamant.  El este sub sentinta nimicirii de sub care nu poate scapa si care va fi executata la timpul hotarat de Dumnezeu. Declaratia Sarpelui cel vechi, Diavolul si Satana, era o minciuna la lucrurile lui Dumnezeu si ea s-a transformat intr-o atitudine de inchinare a creaturii. De aceea exprimarea acelei minciuni era un indrumator de inchinare, prin sugerarea ca vor trece la o stare mai buna,  spre a prinde omul  in cursa si spre a indeparta omenirea de la inchinarea lui Dumnezeu in Duh si in adevar. El i-a facut pe Adam si Eva sa creada si sa astepte ca vor deveni  asemenea lui Dumnezeu.  Prin faptul ca i-au acordat incredere,  Diavolul a creat acesta forma de inchinare care mult, mult mai tarziu s-a numit  religie. Pana la interventia Satanei nimeni nu poate sa arate vreun formalism religios pe care Adam si Eva le-ar fi practicat in Eden. Ei urmau poruncile si Cuvantul lui Dumnezeu in nevinovatie. Cuvantul religie se trage de la cuvantul latinesc  religio folosit inainte de Hristos si aplicat de catre paganii latini din Italia la practica lor de demonism.

“De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat a intrat moartea si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit”… (Romani 5.12).

Dumnezeu ii spusese lui Adam ca daca nu va asculta “va muri negresit“. Sarpele zise catre Eva “Hotarat ca nu veti muri.” Satan (impotrivitor) care stia ca in gradina exista si pomul vietii, cauta sa indrume si acolo pe Adam si Eva, daca nu intervenea Dumnezeu la timp. Dupa aceea daca luau din pomul vietii sarpele putea sa dovedeasca ca intradevar nu mureau si ca ar fi ajuns asa cum spunea Dumnezeu  ca ”Noi” sa cunosca binele si raul. Pe aceasta contrazicere religioasa a sarpelui impotriva cuvantului lui Dumnezeu sunt bazate doctrinele nemuriri sufletului uman. Cine a avut dreptate cu adevarat si demn de incredere, cuvantul lui sau cuvantul lui Dumnezeu prin tot ce a urmat de atunci  incoace?
La Iacov 1.26-27 spune: “Daca crede cineva ca este credincios si nu-si infraneaza limba, ci isi inseala inima, credinta unui astfel de om, este zadarnica.  Credinta curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume”.
„Si tu, fiule Solomoane, cunoaste pe Dumnezeul tatalui tau si slujeste-i cu toata inima si cu un suflet binevoitor; caci Domnul cerceteaza toate inimile si patrunde toate inchipuirile si toate gandurile. Daca il vei cauta, Se va lasa gasit de tine; dar daca-L vei parasi, te va lepada si el pe vecie“. (Cronici 28.9).
„Cei ce cunosc Numele Tau, se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce te cauta, Doamne“! (Psalmi 9.10).
Adevarata inchinare in duh este de la Dumnezeu. Sa ne intoarcem putin la textul: “Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei“. (Geneza 3.15).
Cu aceasta fraza, Dumnezeu nu se adreseaza direct animalului (sarpele), ci persoanei nelegiuite spirituale, care se afla in spatele sarpelui si care influentase pe sarpe si care-l facu sa vorbeasca Evei, minciuni diavolesti.

Dupa cum Dumnezeu nu s-a adresat sarpelui, tot asa El nu vorbea numai despre femeia Eva, nici despre o alta femeie ca urmasa Evei, ci avea in vedere ceva mai mare ce a simbolizat o femeie curata si credincioasa si anume Biserica Lui Dumnezeu, adica toti cei care fac poruncile si pazesc Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu insusi este Cap peste aceasta biserica, ea este unita sau maritata cu El. Prin ea El naste credinciosi, dupa placerea Lui. Folosind o vorbire figurativa, astfel spus, sfanta Biserica este “femeia” Lui Dumnezeu, mireasa Lui, supusa Lui. Ingerii din cer nu se marita si nici nu iau in casatorie femei si nu exista femei in cer. In Apocalipsa 12.1 se vorbeste de o femeie in cer simbolic, este vorba de Sion. Intre samanta acestei femei si samanta sarpelui puse vrajmasie. Deci intre aceasta femeie si Diavol sau Satan, Dumnezeu a pus dusmanie si ura. Aceasta inseamna razboi. Satan cu gruparea sa de ingeri forma o opozitie fata de ingerii si gruparea sfanta a lui Dumnezeu. Diavolul isi va construi gruparea printr-o femeie nelegiuita care se va chema ”Babilon”  in scrierile sfinte si va imita gruparea lui Dumnezeu si va aduce in existenta o “samanta” pacatoasa ca sa lupte impotriva ”samantei” femeii devotate lui Dumnezeu si sa o persecute.  “Dumnezeul pacii v-a zdrobi in curand pe Satan sub picioarele voastre”. (Romani 16.20). 
Inchinarea la Dumnezeu trebuie sa fie curata si sfanta caci Capul lui Dumnezeu este Capul lui Isus si Capul Domnului Isus este Capul Bisericii (femeia) … si capul femeii este barbatul.
“Caci Facatorul tau este barbatul tau: Domnul este numele Lui, si Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel. El se numeste Dumnezeul intregului pamant, caci Domnul te cheama inapoi ca pe o femeie parasita si cu inima intristata, ca pe o nevasta din tinerete, care a fost izgonita, zice Dumnezeul tau”. (Isaia 54.5).
“Toti fiii tai vor fi ucenici ai Domnului si mare va fi propasirea fiilor tai“. (Isaia 54.13).
Asa vorbeste Domnul Bisericii numita “Sion”.
“De aceea Domnul  insasi va v-a da un semn: Iata fecioara va ramanea insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”.   

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...