Ziua de odihna

Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor.

In ziua a saptea Dumnezeu si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.

Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse. (Geneza 2.1-3).

Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui. (Psalmi 33.6). 

Caci asa vorbeste Domnul, facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit – “Eu sunt Domnul si nu este altul!“ Eu nu am vorbit in ascuns, intr-un colt intunecos al pamantului.  Eu n-am zis semintei lui Iacov: “Cautati-Ma in zadar!” Eu Domnul spun ce este adevarat, vestesc ce este drept“. (Isaia 45.18).

Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o. (Exod 20.11).

Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: “Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui” (Evrei 4.4). 

Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este ziua de odihna, inchinata Domnului. (Exod 31.15).

Aceasta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat. (Exod 31.17).

In ziua a saptea Dumnezeu s-a odihnit, nu pentru ca obosise, caci El este Omnipotent, Omniprezent si Atotputernic; Dumnezeu este Duh. Ziua de odihna desemneaza sfarsitul lucrarii ca stare definitiva; la sfarsit s-a uitat si toate erau bune, adica perfecte. Apoi s-a odihnit, adica nu mai continua, aici sa oprit. Ca sa intelegem noi; ca asa facem si noi  cand terminam o lucrare; ne oprim si ne odihnim, rasuflam. El ispravise lucrarea pe care si-o propusese sa o faca in legatura cu pamantul, si El simti multumirea si bucuria invioratoare a lucrarii ispravite.

Atata timp cat aceasta minunata pereche perfecta ar fi observat mandatul divin, ei s-ar fi odihnit in Creatorul lor si s-ar fi bucurat de libertate de orice teama si necaz si prin aceasta s-ar fi bucurat si de odihna lui Dumnezeu, impreuna cu El. Ei s-ar fi bucurat de o odihna libera si perpetua prin credinta si ascultare fata de El.

Cata vreme se zice: “Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii.

Cine a fost in adevar, cei care s-au razvratit dupa ce auzisera? N-au fost oare toti aceea care iesisera din Egipt prin Moise? Si cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce pacatuisera si ale caror trupuri moarte au cazut in pustie? Si cui S-a jurat El ca n-au sa intre in odihna Lui? Nu s-a jurat oare celor ce nu ascultasera? Vedem ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor. (Evrei 3.15).

Sa luam dar bine seama, ca atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, niciunul din voi, sa nu se pomeneasca venind prea tarziu.

Caci si noua ni s-a adus o veste buna ca si lor; dar lor cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasit credinta la cei ce l-au auzit. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in “odihna“ despre care a vorbit El, cand a zis: “Am jurat in mania Mea, ca nu vor intra in odihna Mea”! Caci lucrarile Lui fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii.

Si aici este zis iarasi: “Nu vor intra in odihna mea!“

Fiindca ramane sa intre unii in odihna aceasta si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor, EL hotaraste din nou o zi: “ASTAZI” - zicand in David, dupa atata vreme, cum s-a mai spus: “Astazi, daca auziti glasul Lui nu va impietriti inimile!“ (Evrei 4.1-7).

Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam cu bucurie catre Stanca mantuirii noastre.

Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!

Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un imparat mare, mai pe sus de toti Dumnezeii, El tine in mana adancimile pamantului si varfurile muntilor sunt ale Lui.

A Lui este marea, El a facut-o si mainile lui au intocmit uscatul: veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, facatorului nostru!

Caci El este Dumnezeul nostru si noi suntem poporul pasunei Lui, turma pe care o povatuieste mana Lui….. Oo! De ati asculta azi glasul Lui! - “Nu va impietriti inima, ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustie, unde parintii vostri m-au ispitit, si m-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele. Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta si am zis: ”Este un popor cu inima ratacita; ei nu cunosc caile Mele”. De aceea am jurat in inima mea: „Nu vor intra in odihna Mea!“ (Psalmi 95.1-11). 

Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...