La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul impreuna cu fiul Sau (Isus).
El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si pentru El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. Totul a fost facut cu o dragoste fara margini, cu toata puterea divina, sfanta (Curata) si desavarsita. Natura divina vorbeste despre dragostea Lui Dumnezeu.
Stiinta a fost sustinuta tot timpul de Dumnezeu ca omul sa descopere creatia Lui.
Si sa-I intareasca ceea ce ii descoperise mai dinainte pentru ai spori credinta si a cunoaste adevarul.
Priviti la lucrurile minunate si frumoase din natura. Ganditi-va la armonia existentei lor, la nevoile si fericirea omului si ale tuturor creaturilor! Cand le-a facut El le-a gandit dupa un plan al Lui. “Cand a intocmit Domnul cerurile, Eu eram de fata; cand a tras o zare pe fata adancului cand a pironit norii sus, si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului, cand a pus hotar marii, ca apele sa nu treaca peste porunca Lui, cand a pus temeliile pamantului, Eu eram mesterul Lui si-n toate zilele eram desfatarea Lui”. (Proverbe 8.27-30).
El a imbracat pamantul care era pustiu si gol cu verdeata si paduri, cu munti, dealuri si campii cu izvoare si cascade, cu animale si pasari, cu gaze si fluturi, toate scaldate in razele soarelui in culori vii si pastelate. Toate le-a facut intr-o perfecta armonie, utila una alteia si spre desfatarea si incantarea ochiului, dintr-o dragoste nemarginita. Dragostea se vede in toate.
Dumnezeu este numai dragoste, numai iubire, este scris pe fiecare boboc de floare, ce sta sa se deschida, pe fiecare fir de iarba ce rasare: daca maracinii au flori si spinii trandafiri, mai lipsea omul dupa chipul si asemanarea Sa. L-a facut cu toata dragostea i-a dat cuvantul ca sa aiba ratiune, asteptand sa intre intr-o relatie de credinta unul altuia sa mearga pana la desavarsirea lui, sa devina divin ca El, sa se bucure impreuna ca bucuria sa fie deplina. Dar numai Dumnezeu a ramas credincios omului pana in zilele noastre asteptand si iertand numai sa ne intoarcem la El. De aceea se spune despre dragoste ca: dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. (1 Corinteni 13.4).
“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor”.
Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar de as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dumnezeu a legat inimile noastre de El. El a cautat sa ni se descopere prin lucrurile din natura si prin cuvantul sau pe care-l cunoastem de la inceput, de cand ne-a nascut si ni l-a facut cunoscut. Ne-a facut cunoscut pe Fiul Lui care s-a facut garantul nostru prin jertfa vietii lui, luand asupra Lui slabiciunea trupului nostru si vinovatia noastra. Cat de iubiti suntem, amaratii de noi!
“Dar , Tatal Meu ma iubeste si mai mult, caci prin sacrificiul Meu, El poate fi drept si totodata sa indreptateasca si pe cel care crede in Hristos”. El a cunoscut dragostea suprema a lui Dumnezeu in inaltimea si adancimea ei cand spune: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca jertfa, pentru noi”. Domnului Hristos nu-I este rusine sa ne numeasca frati si ne indeamna: iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu, urmariti dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea si stapanirea de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu