Omul este una din milioanele de creatii ale Lui Dumnezeu.
Omul a fost facut dupa ce universul si pamantul au fost terminate. Acesta este habitatul nostru.
Dulcea casa a noastra. “Dumnezeu se uitase la tot ce facuse si iata ca erau forte bune.”Geneza (Facerea) 1.3. Si mai departe a zis: “Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra”.
Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul Lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvantat si le-a zis: “Cresteti inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l”.
Dumnezeu a mai zis: “Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are cu el rod cu samanta; aceasta sa fie hrana voastra”. (Geneza 1.26-31).
La inceput, omul a fost inzestrat cu calitati deosebite, cu puteri si cu o logica bine echilibrata, cu un trup bine facut si bine inchegat. Cu atractie fata de femeia care i-a dat-o. Gandurile, scopurile si faptele lui erau curate avand la baza adevarul.
Omul era fericit, linistit si plin de pace, isi ducea viata fara de nevoi. Nu cunostea si nu-l umbrea negura raului. Niciodata nici o durere nu apasa pe inima lui.Viata lui se desfasura aici pe pamant intr-o gradina pusa de Dumnezeu, gradina Edenului. In aceasta gradina placuta si frumoasa care era tot timpul ca o zi calda de vara, cu caldura constanta, cu adierea blanda a vantului, cu cresterea permanenta a pomilor, plantelor, florilor, cu mireasma lor si coloritul lor care te imbiau intr-un mod placut si armonios la viata. In starea lui de nevinovatie, omul traia intr-o fericita relatie cu Dumnezeu, Creatorul lui, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii, priceperii si ale stiintei. In fiecare dimineata (in zorii zilei) Dumnezeu venea la om si statea de vorba cu el. Ii arata, il invata si-l indruma dorind ca omul sa ajunga desavarsit ca Dumnezeu. Dar dupa pacatuirea sa prin neascultare, puterile lui au slabit, iar egoismul si mandria au luat locul iubirii. Prin neascultare fata de Dumnezeu el a ajuns atat de slab, incat a fost imposibil sa poata face fata puterii raului. Prin aceasta omul a pierdut relatia cu Dumnezeu. El n-a mai venit dimineata la om sa mai stea de vorba cu el. O astefel de relatie care nu mai este curata, nu mai putea sa fie in armonie cu Dumnezeu. Asta a dorit si Diavolul ca el sa devina rob al lui pentru totdeauna, daca nu ar fi intervenit Dumnezeu pe parcursul vremii intr-un mod cu totul si cu totul special.
Si totodata Diavolul a dorit zadarnicirea planului divin, ca sa demonstreze cerurilor ca Dumnezeu ar fi umplut pamantul cu suferinta si durere aratand spre relele care se faceau si se fac. Dorind sa demonstreze ca Dumnezeu a gresit cand l-a facut pe om, datorita imperfectiunii lui. Asadar omul din momentul acela nu mai putea sa fie fericit in prezenta Lui Dumnezeu. Adevenit rau, egoist, gelos, usor de ispitit, (pus la incercare) invidios, betiv si a decazut pina acolo incat a ajuns si ucigas. Iata ca omul a ajuns sa cunoasca binele si raul.
Acesta este omul.
La inceput, omul a fost inzestrat cu calitati deosebite, cu puteri si cu o logica bine echilibrata, cu un trup bine facut si bine inchegat. Cu atractie fata de femeia care i-a dat-o. Gandurile, scopurile si faptele lui erau curate avand la baza adevarul.
Omul era fericit, linistit si plin de pace, isi ducea viata fara de nevoi. Nu cunostea si nu-l umbrea negura raului. Niciodata nici o durere nu apasa pe inima lui.Viata lui se desfasura aici pe pamant intr-o gradina pusa de Dumnezeu, gradina Edenului. In aceasta gradina placuta si frumoasa care era tot timpul ca o zi calda de vara, cu caldura constanta, cu adierea blanda a vantului, cu cresterea permanenta a pomilor, plantelor, florilor, cu mireasma lor si coloritul lor care te imbiau intr-un mod placut si armonios la viata. In starea lui de nevinovatie, omul traia intr-o fericita relatie cu Dumnezeu, Creatorul lui, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii, priceperii si ale stiintei. In fiecare dimineata (in zorii zilei) Dumnezeu venea la om si statea de vorba cu el. Ii arata, il invata si-l indruma dorind ca omul sa ajunga desavarsit ca Dumnezeu. Dar dupa pacatuirea sa prin neascultare, puterile lui au slabit, iar egoismul si mandria au luat locul iubirii. Prin neascultare fata de Dumnezeu el a ajuns atat de slab, incat a fost imposibil sa poata face fata puterii raului. Prin aceasta omul a pierdut relatia cu Dumnezeu. El n-a mai venit dimineata la om sa mai stea de vorba cu el. O astefel de relatie care nu mai este curata, nu mai putea sa fie in armonie cu Dumnezeu. Asta a dorit si Diavolul ca el sa devina rob al lui pentru totdeauna, daca nu ar fi intervenit Dumnezeu pe parcursul vremii intr-un mod cu totul si cu totul special.
Si totodata Diavolul a dorit zadarnicirea planului divin, ca sa demonstreze cerurilor ca Dumnezeu ar fi umplut pamantul cu suferinta si durere aratand spre relele care se faceau si se fac. Dorind sa demonstreze ca Dumnezeu a gresit cand l-a facut pe om, datorita imperfectiunii lui. Asadar omul din momentul acela nu mai putea sa fie fericit in prezenta Lui Dumnezeu. Adevenit rau, egoist, gelos, usor de ispitit, (pus la incercare) invidios, betiv si a decazut pina acolo incat a ajuns si ucigas. Iata ca omul a ajuns sa cunoasca binele si raul.
Acesta este omul.
Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu