Incredintat de existenta sau de adevarul unui lucru. A recunoaste dreptatea cuiva. Cred ca sunt adevarate dupa ce am studiat, am verificat, am adus dovezi si am supus-o judecatii logice. Multe dintre ele se auto dovedesc, cand le supui cercetarii. Ca sa credem ceva, de regula apelam la ce cunoastem, fie ca este vorba de semenul nostru, fie ca este vorba de lucruri, fenomene, stari, etc., le verificam si dupa aceea le socotim demne de incredere si ne bizuim pe acel ceva, nadajduim in el. Si avem credinta in el. A avea incredere in cineva, a fi devotat lui se numeste credinta. De obicei in lume se foloseste des cuvantul credinta, in existenta Lui Dumnezeu, fiind o convingere despre existenta Lui Dumnezeu.
Credinta mai poate fi perceputa si ca fundament al lucrurilor pe care le speram. Credinta este si o problema de relatie. Exemplu : si-au jurat credinta unul altuia; credincioasa barbatului.
“Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1).
Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin cuvantul Lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (Evrei 11.2).
Credinta este o relatie intre om si Dumnezeu. Religia este credinta in practicile de ordin ritual si in institutiile asociate cu aceasta, bazate pe teme fundamentale obligatorii pentru adeptii ei si impotriva careia nu se admit obiectii.
Prin credinta a adus Abel, Lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. (Evrei 11.3).
Pot afirma ca viata crestina este o problema de credinta.
Fara credinta, adica fara cercetare si cunostinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui Dumnezeu.
In Evanghelia dupa Ioan, la capitolul 1.1 scrie: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”.
Cuvantul este puterea mintii care se manifesta prin vorbire. Credinta apare in urma ascultarii Cuvantului si prin intelegerea lui. Intelegerea lui nu se realizeaza fara cel care-l prezinta. Aici la Ioan descriera Cuvantului se refera la
Dumnezeu ca si Cuvant etern. Dumnezeu dupa ce l-a facut pe Adam i-a dat o
suflare de viata, a devenit un suflet viu, dupa care i-a rostit cuvantul; cuvant ce s-a rupt din Cuvantul Lui; asa a intervenit ratiunea apoi Duhul Lui Dumnezeu a adeverit duhului din om si in felul acesta s-a realizat relatia de credinta dintre om si Dumnezeu. La Matei 4.4 este scris: “Omul nu se hraneste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”
La proverbe 8.22 scrie despre Cuvant: “Domnul m-a facut cel dintai dintre lucrarile Lui,
Inaintea celor mai vechi dintre lucrarile Lui”.
Eu am fost asezat din vesnicie, inainte de orice inceput, inainte de a fi pamantul.
Am fost nascut cand inca nu erau adancuri, nici izvoare incarcate cu ape
Am fost nascut inainte de intarirea muntilor, inainte de a fi dealurile
Cand inca nu era nici pamantul nici campiile
Nici cea dintai farama din pulberea lumii
Cand a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fata
Cand a tras o zare pe fata adancului,
Cand a pironit norii sus
Si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului,
Cand a pus un hotar marii,
Si apele sa nu treca peste porunca lui,
Cand a pus temeliile pamantului.
Eu eram mesterul la lucru, langa El
Si-n toate zilele eram desfatarea Lui
Jucand nencetat inaintea Lui
Jucand pe rotocolul pamantului Sau
Si gasindu-mi placerea in fiii oamanilor.
Credinta mai poate fi perceputa si ca fundament al lucrurilor pe care le speram. Credinta este si o problema de relatie. Exemplu : si-au jurat credinta unul altuia; credincioasa barbatului.
“Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1).
Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin cuvantul Lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (Evrei 11.2).
Credinta este o relatie intre om si Dumnezeu. Religia este credinta in practicile de ordin ritual si in institutiile asociate cu aceasta, bazate pe teme fundamentale obligatorii pentru adeptii ei si impotriva careia nu se admit obiectii.
Prin credinta a adus Abel, Lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. (Evrei 11.3).
Pot afirma ca viata crestina este o problema de credinta.
Fara credinta, adica fara cercetare si cunostinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui Dumnezeu.
In Evanghelia dupa Ioan, la capitolul 1.1 scrie: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”.
Cuvantul este puterea mintii care se manifesta prin vorbire. Credinta apare in urma ascultarii Cuvantului si prin intelegerea lui. Intelegerea lui nu se realizeaza fara cel care-l prezinta. Aici la Ioan descriera Cuvantului se refera la
Dumnezeu ca si Cuvant etern. Dumnezeu dupa ce l-a facut pe Adam i-a dat o
suflare de viata, a devenit un suflet viu, dupa care i-a rostit cuvantul; cuvant ce s-a rupt din Cuvantul Lui; asa a intervenit ratiunea apoi Duhul Lui Dumnezeu a adeverit duhului din om si in felul acesta s-a realizat relatia de credinta dintre om si Dumnezeu. La Matei 4.4 este scris: “Omul nu se hraneste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”
La proverbe 8.22 scrie despre Cuvant: “Domnul m-a facut cel dintai dintre lucrarile Lui,
Inaintea celor mai vechi dintre lucrarile Lui”.
Eu am fost asezat din vesnicie, inainte de orice inceput, inainte de a fi pamantul.
Am fost nascut cand inca nu erau adancuri, nici izvoare incarcate cu ape
Am fost nascut inainte de intarirea muntilor, inainte de a fi dealurile
Cand inca nu era nici pamantul nici campiile
Nici cea dintai farama din pulberea lumii
Cand a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fata
Cand a tras o zare pe fata adancului,
Cand a pironit norii sus
Si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului,
Cand a pus un hotar marii,
Si apele sa nu treca peste porunca lui,
Cand a pus temeliile pamantului.
Eu eram mesterul la lucru, langa El
Si-n toate zilele eram desfatarea Lui
Jucand nencetat inaintea Lui
Jucand pe rotocolul pamantului Sau
Si gasindu-mi placerea in fiii oamanilor.
Astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu